ICCJ. Decizia nr. 2062/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2062/2010
Dosar nr. 11493/2/200.
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Reclamanta SC P.& C. I. SRL Bacău a chemat în judecată C. N.A.D.N.R., SC R. SRL şi SC S.G. SRL, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtele să constate că a formulat contestaţie împotriva deciziei prin care oferta sa a fost declarată necâştigătoare şi a deciziei prin care oferta depusă de către Asocierea SC R. SRL - SC S.G. SRL a fost declarat câştigătoare, solicitând anularea raportului de atribuire a procedurii, obligarea C.N.A.D.N.R. SA să procedeze la continuarea procedurii de atribuire din etapa evaluării ofertelor admisibile, cu cheltuieli de judecată.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
Reclamanta a arătat că autoritatea contractantă a organizat procedura de licitaţie deschisă pentru atribuire acordului-cadru, având ca obiectiv „întreţinere multianuală autostrada A2 - Bucureşti - Cernavodă", reclamanta depunând o ofertă în cadrul procedurii de atribuire.
În data de 26 octombrie 2009, reclamanta a adresat autorităţii contractante o solicitare de clarificări prin care s-a cerut precizarea „dacă autovehiculele care au suferit modificări constructive în urma dotării lor cu lamă şi R.S.P., necesită omologare individuală din partea R.A.R.".
Autoritatea a răspuns, în cuprinsul clarificării nr. 35/1901 din 26 octombrie 2009, ce a devenit parte integrantă a documentaţiei de atribuire.
Autoritatea contractantă urma astfel să verifice dacă ofertanţii au făcut dovada omologării R.A.R. a autovehiculelor.
Reclamanta arată că există o bănuială că ofertantul declarat câştigător nu a făcut această dovadă, iar Decizia de atribuire este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. b), art. 37 alin. (2) şi art. 72 alin. (2) lit. b), art. 81 din HG nr. 925/2006.
3. Hotărârea instanţei de fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 266 din 19 ianuarie 2010 a respins excepţia tardivităţii invocată de autoritatea contractantă, precum şi contestaţia formulată de reclamanta SC P.& C. I. SRL Oituz.
4. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei de fond.
Instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut nicio probă din care să reiasă încălcarea de către autoritatea contractantă a dispoziţiilor legale, care să conducă la concluzia nelegalităţii deciziei de atribuire a acordului-cadru de lucrări pentru întreţinerea multianuală Autostrada A2 - Bucureşti Cernavodă.
Data limită de primire a solicitărilor de clarificări era stabilită la 14 octombrie 2009, orele 16.00, iar ca dată limită de transmitere a răspunsului de clarificări - 20 octombrie 2009.
Reclamanta a adresat autorităţii contractante o solicitare de clarificări în data de 26 octombrie 2009, cu mult peste data limită.
S-a mai reţinut că numai în situaţia în care solicitarea de clarificări este formulată în termenul prevăzut în documentaţia de atribuire, aceste clarificări sunt apte să conducă la modificarea criteriilor minime de calificare stabilite în invitaţia de participare şi documentaţia de atribuire.
S-au reţinut dispoziţiile art. 201 alin. (2) din OUG nr. 34/2006, dar şi împrejurarea că şi în situaţia în care adresa nr. 35/2009 a fost emisă în condiţii de legalitate, aceasta, prin conţinutul ei nu este de natură să modifice cerinţele minime de calificare sub aspect tehnic din cumulul de participare.
În cadrul ofertelor, participanţii aveau obligaţia să depună copii ale cărţilor de identitate, ale tuturor utilajelor şi echipamentelor.
5. Recursul formulat de reclamanta SC P.& C. I. SRL.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
5.1. Instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii, respectiv Clarificarea nr. 35/1901 din 26 octombrie 2009 - art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
In urma interpretării sistematice a art. 78 şi art. 79 din OUG nr. 34/ 2006 a statuat că această clarificare nu ar fi aptă să conducă la modificarea documentaţiei de atribuire, întrucât nu a fost solicitată de către operatorul economic în termenul prevăzut prin Fişa de date a achiziţiei.
Instanţa a nesocotit astfel dispoziţiile art. 78 coroborate cu art. 79 din OUG nr. 34/2006 deoarece a făcut distincţie între solicitările de clarificări transmise în termen şi cele transmise peste acest termen, în condiţiile în care legea nu distinge.
Art. 79 alin. (2) din OUG nr. 34/2006 prevede în sarcina autorităţii contractante, obligaţia de a răspunde solicitărilor de clarificări transmise peste termen, în măsura în care apreciază că operatorii economici participanţi pot primi răspunsul la solicitarea de clarificări înainte de data deschiderii ofertelor.
Rezultă că toate clarificările, indiferent de data la care au fost solicitate, odată ce sunt publicate, sunt obligatorii pentru toţi operatorii economici participanţi la procedură, inclusiv pentru autoritatea contractantă.
Nu se poate susţine că această clarificare nu constituie nici măcar un răspuns la solicitarea de clarificări atâta timp cât, potrivit dispoziţiilor art. 79 din OUG nr. 34/2006, autoritatea contractantă are obligaţia de a răspunde chiar solicitărilor peste termenul indicat în documentaţia de atribuire.
Publicând răspunsul, autoritatea contractantă a apreciat că raportat la data deschiderii ofertelor, participanţii la procedură pot primi şi lua cunoştinţă de acesta.
Răspunsul constituie un veritabil act administrativ unilateral, obligatoriu şi executoriu.
5.2. Instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a art. 78, art. 79 şi art. 201 din OUG nr. 34/2006 - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în virtutea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, instanţa a greşit atunci când a stabilit că operează o distincţie de regim juridic între clarificările prin care autoritatea contractantă a răspuns solicitărilor adresate în termenul prevăzut prin Fişa de date a achiziţiei şi solicitările adresate autorităţii contractante peste acest termen.
Mai mult, argumentul adus de instanţă pe calea art. 201 este unul fundamental greşit, dat fiind că aceste dispoziţii vizează o cu totul altă situaţie decât cea supusă judecăţii (ipoteza în care autoritatea contractantă solicită clarificări ori completări ale documentelor prezentate de ofertanţi prin oferta depusă în vederea demonstrării îndeplinirii cerinţelor minime de clarificare).
6. Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă C.N.A.D.N.R. SA
Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, aducând ca argumente:
6.1. Prin clarificarea în discuţie, autoritatea a răspuns unor întrebări adresate ulterior termenului final de solicitare al clarificărilor.
6.2. Prin actul nr. 35/1901 din 26 octombrie 2009 nu s-a modificat Documentaţia de atribuire în sensul modificării cerinţelor minime de calificare.
6.3. Actul sus-menţionat nu reprezintă o clarificare în sensul dispoziţiilor art. 78 din OUG nr. 34/2006 modificată şi completată, iar aspectele prezentate nu sunt relevante în raport de natura şi complexitatea contractului.
7. Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă SC R.S. SRL. Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat.
7.1. Pretinsa clarificare nr. 35/1901 din 26 octombrie 2009 a fost solicitată şi emisă cu încălcarea prevederilor legale incidente şi a termenelor imperative impuse prin documentaţia de licitaţie.
7.2. Pretinsa clarificare nu a fost comunicată în termenul legal şi celorlalţi participanţi. încălcarea principiului tratamentului egal.
7.3. Actul, în conţinutul său, nu impune o nouă cerinţă, ci reiterează o dispoziţie legală cuprinsă în prevederile OUG nr. 78/2009, în conformitate cu care orice autovehicul ce se deplasează pe drumurile publice trebuie să fie autorizat de R.A.R.
7.4. Instanţa de fond nu a statuat în sensul lipsei obligativităţii clarificării publicate, ci a constatat pe calea incidentală că pretinsa clarificare este nelegală, deoarece a fost emisă în urma unei solicitări tardive, cu încălcarea prevederilor documentaţiei de licitaţie şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, iar menţinerea ei ar conduce la încălcarea principiului tratamentului egal, punând toţi ceilalţi participanţi în imposibilitatea obiectivă de a o contesta.
8. Răspunsul formulat de recurentă la întâmpinarea intimatei-pârâte C.N.A.D.N.R. SA.
8.1. Cu privire la susţinerile intimatei potrivit cărora Clasificarea nr. 35/1901 din 26 octombrie 2009 nu ar aduce modificări documentaţiei de atribuire.
Textele aplicabile în speţă şi impuse analizei, respectiv art. 78 şi art. 79 din OUG nr. 34/2006, nu disting care sunt clarificările apte să modifice documentaţia iniţială.
8.2. Şi în ipoteza în care Clarificarea nu ar fi fost publicată, operatorii economici ar fi fost obligaţi să respecte dispoziţiile legale imperative privind omologarea şi eliberarea cărţilor de identitate ale vehiculelor.
Toţi operatorii economici aveau obligaţia să facă dovada că la data deschiderii ofertelor deţin autovehicule omologate.
Prima instanţă, independent de discuţia generată de efectele Clarificării, trebuia să verifice susţinerile din contestaţia, şi anume, dacă autovehiculele propuse de ofertantul declarat câştigător îndeplinesc condiţia omologării.
8.3. Cu privire la susţinerea autorităţii contractante, în sensul că dispoziţiile Fişei de date vizând utilajele şi echipamentele de care operatorii economici dispus în vederea realizării contractului nu constituie o cerinţă minimă de clarificare.
8.4. Susţinerile autorităţii contractante sunt infirmate de conţinutul Fişei de date a achiziţiei şi de prevederile art. 188 alin. (3) lit. f) din OUG nr. 34/ 2000.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
2.1. Potrivit art. 2 din OUG nr. 34/2006 modificată şi completată, clarificările emise de autorităţile contractante, fac parte din documentaţia de atribuire, dacă au fost solicitate, emise şi comunicate în termenele stipulate.
Clarificările emise şi comunicate legal, conduc la adoptarea ofertelor conform noilor cerinţe.
2.2. În speţă, cererea recurentei-reclamante, deşi intitulată „clarificare" nu este aptă de a modifica documentaţia de atribuire.
Răspunsul autorităţii s-a limitat la a descrie anumite prevederi legale, astfel cum recunosc toate părţile litigiului.
Rezultă că nu orice cerere formulată de ofertant poate fi încadrată în prevederile art. 78 şi art. 79 din OUG nr. 34/2006, modificată şi completată.
2.3. Autoritatea contractantă are competenţa de a stabili dacă „solicitarea de clarificări" formulată se încadrează în prevederile sus menţionate, iar în speţă aceasta nu s-a produs deoarece documentaţia de atribuire nu s-a completat cu Clarificarea nr. 35/1901 din 26 octombrie 2009.
2.4. La rândul său, instanţa de judecată are competenţă, în litigiile deduse judecăţii, să aprecieze dacă un asemenea înscris se încadrează în prevederile legale incidente privind „Clarificările".
Judecătorul fondului a stabilit în mod corect că nu există nici un motiv ca adresei nr. 35/1901 din 26 octombrie 2009 să i se dea o astfel de calificare, dat fiind lipsa de consecinţe cu privire la documentaţia de atribuire.
În ceea ce priveşte momentul depunerii „clarificărilor", argumentele aduse de recurent sunt nefondate din perspectiva însuşirii de către instanţa de recurs a aspectului referitor la lipsa de consecinţe juridice a actului analizat.
Analizarea momentului formulării solicitării este irelevantă faţă de concluzia la care s-a ajuns cu privire la însuşi conţinutul acesteia.
Motivul de recurs analizat este nefondat.
3. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Considerentele formulate la pct.2 sunt aplicabile şi acestui motiv de recurs, criticile aduse interpretării textului legal în funcţie de data formulării „clarificărilor" sunt nefondate.
Ceea ce a determinat netemeinicia acţiunii este calificarea adresei nr. 35/2009 ca fiind un simplu răspuns la o solicitare ce nu se încadrează în textul prevăzut de art. 78, art. 79 şi art. 102 din OUG nr. 34/2006 modificată şi completată, astfel încât termenul de formulate nu interesează prezenta cauză.
4. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P.C.I. SRL Bacău împotriva sentinţei civile nr. 266 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2057/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2069/2010. Contencios → |
|---|
