ICCJ. Decizia nr. 2086/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2086/2010
Dosar nr. 953/44/2009
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 183 din 8 septembrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul D.Z.C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, prin care solicita obligarea autorităţii pârâte să-i confere drepturile cuvenite în calitate de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru realizarea în concret a dreptului său; în cauza dedusă judecăţii, reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui drept proteguit de lege.
Se arată în considerentele sentinţei atacate, că reclamantul putea şi trebuia, ca o condiţie esenţială şi de fond, să facă dovada că a avut titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 Remarcat prin Fapte Deosebite", eliberat în condiţiile şi potrivit procedurilor instituite prin Legea nr. 42/1990.
Cum nu a posedat un astfel de certificat, apreciază prima instanţă, obţinerea lui ulterioară nu este posibilă căci, în actuala reglementare, nici Legea nr. 341/2004 şi nici Normele Metodologice adoptate prin HG nr. 1412/2004 nu mai conferă o asemenea competenţă vreunei autorităţi; aşa fiind, nici autoritatea pârâtă nu poate complini această situaţie, în sensul că nu are competenţa de a elibera certificate de participant la revoluţia din decembrie 1989 şi nici nu poate atesta în vreun mod licit această împrejurare.
Aşa cum a precizat autoritatea pârâtă, nu a fost posibilă preschimbarea certificatului doveditor, deoarece reclamantul nu a posedat un astfel de certificat şi nici nu a figurat în Monitorul Oficial ca fiind posesor al acestui titlu.
Este adevărat, reţine instanţa de fond, că reclamantul a făcut dovada participării la mişcarea revoluţionară din Municipiul Galaţi în decembrie 1989, însă nu toţi participanţii au obţinut, din motive mai mult sau mai puţin obiective, statutul de luptător remarcat prin fapte deosebite. Pe de altă parte, victoria revoluţiei nu a fost rezultatul luptei unor persoane remarcate ci, în principal, al opoziţiei manifestate în general de mulţimi de oameni anonimi, care nu-şi pot asuma merite deosebite, ci, doar participarea care a făcut posibilă răsturnarea regimului ceauşist.
2. Recursul declarat de D.C.
Împotriva sentinţei Curţii de apel, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, fără a-şi sistematiza criticile formulate şi fără a le încadra în drept.
În esenţă, recurentul susţine că prima instanţă a ignorat faptul că a depus în termen, la data de 7 august 1996, la Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei române din decembrie 1989, dosarul necesar pentru obţinerea calităţii de revoluţionar. În acelaşi mod au mai procedat şi alte trei persoane împreună cu care a participat la evenimentele din decembrie 1989, dar acestea sunt deja în posesia certificatului care le atestă această calitate.
Recurentul mai arată şi că după intrarea în vigoare a HG nr. 1412/2004 a revenit la autorităţile implicate formulând noi cereri şi memorii, toate rămase fără un rezultat concret.
3. Apărările formulate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 198.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile scrise depuse la termenul din 16 aprilie 2010 a invocat mai multe excepţii, precum şi apărări de fond.
Intimatul consideră că dreptul la acţiune al recurentului este prescris; că acţiunea este prematur formulată în raport de prevederile art. 391/2009 de aprobare a OUG nr. 84/2009 dar şi tardivă în acelaşi timp, întrucât Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 şi-a încetat activitatea.
De asemene, intimatul invocă excepţia insuficientei timbrări, raportată la capătul de cerere privind daunele cominatorii şi morale, precum şi lipsa procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că dosarul reclamantului a fost analizat de Comisia Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor conform prevederilor Legii nr. 341/2004 „care l-a admis prin votul a cel puţin 6 membri ai Comisiei şi nu a propus C.P.R.D. avizarea favorabilă a propunerii de preschimbare a certificatului doveditor, deoarece reclamantul nu a deţinut în temeiul Legii nr. 42/1990 titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Remarcat prin fapte deosebite" (fila 28,dosar recurs).
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursulu.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivului de recurs, a apărărilor cuprinse în concluziile scrise, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
1.1. Examinarea excepţiilor reiterate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989
Analizând cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţiile de procedură şi de fond, de ordine publică, reiterate în recurs de către intimat, Înalta Curte constată că toate sunt nefondate, fiind respinse în mod legal de Curtea de apel.
Excepţia privind insuficienta timbrare a cererii de chemare în judecată nu poate fi primită, în contextul în care cererea de acordare a daunelor a fost generic formulată, fără indicarea unei câtimi concrete.
Referitor la procedura prealabilă, Înalta Curte observă că aceasta nu este obligatorie în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât recurentul reclamă refuzul nejustificat de soluţionare a cererilor lui de către intimat.
Nici prescripţia dreptului la acţiune, tardivitatea ori prematuritatea cererii de chemare în judecată nu sunt incidente în speţă, acţiunea fiind formulată în interiorul termenelor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004, în contextul în care demersurile recurentului pe lângă autorităţile implicate se întind, cel puţin potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei (filele 3-16 dosar fond) pe perioada 1996 – 15 septembrie 2008.
1.2. Analiza motivului de recurs invoca.
Recurentul reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ competentă refuzul intimatului-pârât de a-i soluţiona cererea de eliberare a certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar.
În esenţă, acest refuz s-a bazat pe faptul că autoritatea publică nu poate preschimba certificatul doveditor al calităţii de revoluţionar decât dacă acesta există în materialitatea lui, or, recurentul nu a posedat un astfel de document.
Recurentul a probat că la data de 7 august 1996 a înregistrat la Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, sub nr. 2469, un dosar în vederea obţinerii uneia dintre calităţile prevăzute de Legea nr. 42/1990 (fila 8, dosar fond).
De asemenea, el şi-a reînnoit dosarul după intrarea în vigoare a Legii nr. 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii - martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, împrejurare atestată chiar de intimat prin adresa nr. 18/9111 din 13 decembrie 2007 (fila 10, dosar recurs).
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1412/2004:
„Pot solicita eliberarea noului tip de certificat şi persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calităţile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate. În vederea eliberării noului tip de certificat, solicitanţii vor depune la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, în original sau copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie".
Prin urmare, chiar în lipsa unui certificat doveditor eliberat în perioada 1990-1997 de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 ori de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, recurentul are dreptul de a solicita un certificat doveditor al calităţii sale de revoluţionar pentru că se încadrează în ipoteza textului normativ citat.
Că această posibilitate legală există rezultă cu claritate din adresa nr. 406 din 3 iunie 2006 emisă de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (fila 3 dosar fond), ca şi din răspunsul nr. 18/9262 din 24 iulie 2006, trimis chiar de intimat (fila 5, dosar fond).
În acest context, Înalta Curte constată că refuzul intimatului de a soluţiona cererea recurentului este nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 întrucât reprezintă:
„exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane".
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte consideră că se impune, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, ca intimatul-pârât să soluţioneze cererea formulată de recurentul-reclamant, apreciind asupra fondului acesteia.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul şi se va modifica sentinţa în sensul obligării pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 de a soluţiona cererea reclamantului de eliberare a certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul D.Z.C. împotriva sentinţei nr. 183 din 8 septembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa, în sensul că admite acţiunea reclamantului şi obligă pârâtul Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să-i soluţioneze cererea de eliberare a certificatului doveditor al calităţii de revoluţionar.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 207/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2088/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
