ICCJ. Decizia nr. 2092/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2092/2010
Dosar nr. 632/36/2008
Şedinţa publică din 23 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 405/CA din 21 octombrie 2009 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva deciziei civile nr. 158/CA din 17 martie 2008.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a constatat că la data de 31 martie 2008 B.I. formulează în contradictoriu cu intimata S.N. C.F.R.M. Constanţa contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) şi alin. (2) cu referire la art. 318 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 158/CA din 17 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 3164/36/2005, decizie prin care s-a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de B.I. împotriva încheierii nr. 152/CA din 30 mai 2005 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. 101/C A/2003.
La termenul de judecată din data de 21 mai 2008, constatând îndeplinită procedura de citare, instanţa dispune, prin încheiere, suspendarea judecăţii cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.
Ulterior, la data de 14 mai 2009, contestatorul formulează cerere de repunere pe rol a cauzei, fără însă a solicita judecata în lipsă.
Deşi legal citate, pentru termenul de judecată din data de 24 iunie 2009, în vederea soluţionării cererii de repunere pe rol a cauzei, părţile nu au înţeles să se prezinte în faţa instanţei şi nu au solicitat judecata în lipsă, astfel că instanţa a respins cererea contestatorului prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei.
Fiind împlinit termenul legal de un an de la data întocmirii ultimului act de procedură, la data de 17 iulie 2009, în conformitate cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a întocmit referat pentru constatarea perimării, iar în data de 21 octombrie 2009, prin Decizia nr. 405 s-a constatat perimată contestaţia în anulare formulată în cauză.
Împotriva acestei decizii contestatorul B.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că Decizia recurată este neconstituţională, încălcând prevederile Constituţiei României respectiv art. 11, art. 16, art. 20, art. 22, art. 28, art. 38, art. 43, art. 47 şi art. 48.
Recurentul mai arată că membrii completului de judecată au dovedit abuz de putere, rea credinţă, grave neglijenţe, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, susţinând că s-a înscris în fals împotriva tuturor judecătorilor Curţii de Apel Constanţa.
Se mai precizează că pricina nu este perimată, deoarece dosarul a fost suspendat la 21 mai 2008, iar referatul de perimare este fals.
Recurentul mai consideră că prin Încheierea din 24 iunie 2009 a fost întrerupt termenul de prescripţie, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând cauza şi Decizia atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an" iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.
Conform art. 250 alin. (1) C. proc. civ.: „cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată. Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se şi timpul scurs înaintea suspendării".
Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe şi nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că instanţa, în mod corect a constatat perimată contestaţia în anulare.
De asemenea, Înalta Curte constată că toate susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I. împotriva deciziei nr. 405/CA din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2091/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2093/2010. Contencios → |
|---|
