ICCJ. Decizia nr. 207/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 207/2010
Dosar nr. 315/44/2009
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 5 martie 2009 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
- obligarea pârâtului să îi acorde coeficientul de ierarhizare 4, 60;
- să oblige pârâtul să îi restituie diferenţa de salariu dintre coeficientul de ierarhizare 4,00 şi cel de 4,60 ce trebuia să îi fie acordat din iunie 2007 de când a început să fie salarizat pentru funcţia de ofiţer principal I şi până în prezent, sume actualizate în raport cu rata inflaţiei, conform art. I pct. 6, anexa nr.1 lit. a) din tabelul 4 din Legea nr. 491/2006.
În motivarea cererii, reclamantul arată că, în raport cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) din OG nr. 38/2003, salarizarea ofiţerilor de poliţie este cuprinsă între coeficienţii de ierarhizare 3,80 şi 4,60 pentru ofiţerii principali gradele I - III, în raport cu atribuţiile ce revin fiecărei funcţii, complexitatea şi gradul de răspundere cerut pentru îndeplinirea acestora, precum şi solicitările la efort.
Reclamantul susţine, în esenţă, că deţine funcţia de ofiţer principal I, având atribuţii de consilier juridic, identice cu funcţia de specialist II, iar complexitatea muncii este foarte ridicată, din cauza răspunderii juridice pe care o presupune, astfel că este îndreptăţit să i se acorde coeficientul maxim prevăzut de lege pentru clasa ofiţerilor principali, respectiv coeficientul de ierarhizare 4,60.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa civilă nr. 84/F din 21 aprilie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul S.D., ca inadmisibilă, reţinând că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul S.D., în temeiul art. 3041 C. proc. civ.
Într-un prim motiv de recurs, recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, deşi a solicitat ministerului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, depusă la dosarul de fond, acordarea drepturilor salariale, solicitare la care ministerul nu a răspuns. În subsidiar, recurentul-reclamant susţine că instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor legislaţiei muncii [art. 287 C. muncii, aplicabile în virtutea normei de trimitere de la art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 coroborate cu cele ale art. 177 din Legea nr. 188/1999] conform cărora sarcina probei revine pârâtului, care trebuia să demonstreze că i-a acordat în mod legal drepturile salariale.
Printr-un al doilea motiv de recurs, recurentul-reclamant susţine că soluţia instanţei de fond este netemeinică, întrucât instituţia angajatoare nu a depus la dosarul cauzei niciun mijloc de probă din care să rezulte acordarea în mod legal a drepturilor salariale.
Printr-un al treilea motiv de recurs, recurentul-reclamant susţine că instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată fără a avea în vedere temeiul juridic invocat prin acţiune, respectiv dispoziţiile art. 3 alin. (1) din OG nr. 38/2003.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În faza de recurs, recurentul-reclamant a depus la dosar corespondenţa datată 26 ianuarie 2009 şi înaintată ministerului, prin care solicită emiterea dispoziţiei „prin care să se modifice în parte dispoziţia prin care i s-a stabilit coeficientul de ierarhizare 4,00 şi să i se acorde coeficientul de ierarhizare 4,60, conform art. I pct. 6, anexa nr. 1 lit. a) tabelul 4 din Legea nr. 419/2006", înscris în finalul căruia petentul precizează că „în situaţia unui refuz de a emite ordinul ori în situaţia soluţionării în mod nesatisfăcător a petiţiei, aceasta reprezintă procedura prealabilă statuată de art. 7 din Legea nr. 554/2004" (fila 14 la dosarul de recurs).
La termenul de judecată din 20 ianuarie 2010, intimatul-pârât a depus adresa nr. 233004/11 din 17 februarie 2009 (fila 19 la dosarul de recurs) emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor – Inspectoratul General al Poliţiei Române – Direcţia Resurse Umane, prin care se răspunde „memoriului" înaintat de petentul S.D. cu privire la acordarea coeficientului de ierarhizare 4,60.
Astfel fiind, rezultă fără tăgadă că recurentul-reclamant S.D., cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a îndeplinit procedura prealabilă anterior introducerii cererii de chemare în judecată la data de 5 martie 2009, cu respectarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege.
Pe cale de consecinţă, constatând îndeplinite condiţiile susmenţionate de exercitare a acţiunii în contencios administrativ, Înalta Curte reţine că este întemeiat primul motiv de recurs care se circumscrie prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ. - întrucât Curtea de apel a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului - hotărârea recurată este supusă casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanţa să se pronunţe asupra fondului cauzei în raport cu susţinerile părţilor şi probatoriul administrat.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu referire la dispoziţiile menţionate C. proc. civ., urmează ca recursul va fi admis, sentinţa casată şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.D. împotriva sentinţei civile nr. 84/F din 21 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2069/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2086/2010. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
