ICCJ. Decizia nr. 2069/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2069/2010
Dosar nr. 2510/54/200.
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Reclamantul B.C.O. a chemat în judecată Inspectoratul de Stat în Construcţii, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu acesta să dispună anularea Ordinului nr. 288 din 22 mai 2009 emis de pârât, cerere care formează obiectul dosarului nr. 2510/54/2009 al Curţii de Apel Craiova.
2. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat acţiunea.
Reclamantul a arătat că la sfârşitul lunii aprilie a primit adresa nr. 2428 din 24 aprilie 2009 emisă de intimată prin care i se confirma faptul că funcţia pe care o deţinea va fi desfiinţată, începând cu data de 25 mai 2009.
La data de 25 mai 2009 reclamantul a formulat o cerere de suspendare a ordinului sus amintit, cerere care i-a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 288 din 16 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare.
3. Apărările pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcţii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepţia lipsei de interes, arătând că desfiinţarea funcţiei de inspector-şef teritorial, deţinută anterior de petent, s-a realizat ca urmare a aplicării dispoziţiilor imperative ale art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, în vigoare la acel moment, nicidecum prin ordinul contestat care a fost emis în executarea actului normativ sus menţionat, oferindu-i totodată alternativa unei funcţii de execuţie.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 452 din 19 noiembrie 2009 a respins excepţia lipsei calităţii de interes invocată de Inspectoratul de Stat în Construcţii şi a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Ordinului nr. 288 din 22 mai 2009 emis de pârât.
Totodată, a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Instanţa a reţinut că excepţia lipsei de interes este neîntemeiată,
deoarece prin demersul procesual iniţiat, reclamantul urmăreşte reintegrarea în funcţia deţinută anterior.
Faptul că postul ocupat anterior a fost desfiinţat, nu este de natură să lipsească de interes acţiunea reclamantului.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut de către instanţa de fond că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, efectele deciziei răsfrângându-se pe de o parte, direct şi nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepţia, iar pe de altă parte şi în alte cauze, Decizia fiind definitivă şi obligatorie.
6. Recursul formulat de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii.
Motive de recurs ce pot fi încadrate la cele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Pe cale de excepţie. Excepţia lipsei de interes.
Recurentul-pârât consideră că reclamantul nu mai are posibilitatea să solicite anularea Ordinului nr. 288 din 22 mai 2009 întrucât postul pe care acesta îl ocupa nu mai există din data de 25 mai 2009, în temeiul OUG nr. 37/2009.
Chiar dacă ordinul este anulat, reclamantul nu-şi mai poate exercita activitatea în funcţia pe care a deţinut-o, această funcţie continuând să rămână desfiinţată prin efectul OUG nr. 37/2009 abrogată prin OUG nr. 105/1999, care a preluat în esenţă, conţinutul actului normativ abrogat.
Reclamantul şi-a exprimat voinţa de a participa la concursul organizat pentru ocuparea noilor posturi de directori coordonatori/ adjuncţi înfiinţate prin OUG nr. 37/2009.
Reclamantul şi-a dat acordul cu privire la modificarea contractului individual de muncă şi a acceptat îndeplinirea funcţiei de inspector de specialitate gr. IA, în cadrul ITC Sud-Vest Oltenia.
6.2. Pe fondul cauzei, recurentul critică sentinţa în ceea ce priveşte raportarea la Decizia nr. 1257/2009 a Curţii Constituţionale.
Deşi Curtea Constituţională a considerat că abrogarea unei ordonanţe de urgenţă nu constituie un impediment pentru realizarea controlului de constituţionalitate, OUG nr. 37/2009 şi-a încetat aplicabilitatea înainte de toate, ca urmare a abrogării şi nu a considerării prevederilor acesteia ca fiind neconstitutionale.
Ca efect al abrogării, actul normativ şi-a încetat aplicabilitatea doar pentru viitor.
Prin urmare, Ordinul nr. 288 din 22 mai 2009, la momentul emiterii a avut ca temei de drept OUG nr. 37/2009, act normativ în vigoare la acea dată, fiind legal emis şi producând efecte în mod justificat, în condiţiile legii.
6.3. Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, modificată şi completată, nu-şi mai găseşte aplicabilitatea, întrucât raporturile petentului cu angajatorul sunt raporturi de muncă şi nu de serviciu.
6.4. Susţinerile petentului nu sunt întemeiate, deoarece i s-a răspuns la plângerea prealabilă formulată.
7. Concluzii scrise formulate de intimatul-reclamant B.C.O.
7.1. Instanţa de fond a dat o dezlegare corectă excepţiei lipsei de interes, deoarece opţiunea de a ocupa o funcţie de execuţie în cadrul aceleiaşi instituţii a fost determinată de conduita recurentei, care prin notificarea nr. 2428 din 24 aprilie 2009 a adus la cunoştinţa intimatului aspectul referitor la desfiinţarea funcţiei de conducere de inspector teritorial şef.
Acordul intimatului pentru încadrarea pe noul post a fost constrâns de comunicarea situaţiei privitoare la eliberarea din funcţie.
Afirmaţia recurentei în sensul că desfiinţarea funcţiei de inspector teritorial şef s-a realizat ca urmare a aplicării dispoziţiilor imperative ale art. III alin. (2) din OUG nr. 37/2009 este lipsită de relevanţă, deoarece interesul în promovarea acţiunii trebuie să se raporteze la obiectul cauzei şi anume, anularea Ordinului nr. 288 din 22 mai 2009 care este dat în executarea OUG nr. 37/2009.
În raport de considerentele Deciziei Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, actul normativ prin care funcţia publică de conducere ocupată de intimat a fost desfiinţată, fiind declarat neconstitutional, efectul este că autoritatea publică revine la organigrama anterioară, cu consecinţa existenţei în continuare a funcţiei publice de conducere deţinută de intimat.
Nu are relevanţă că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată.
Important este că Ordinul nr. 288 din 22 mai 2009, care face obiectul controlului judecătoresc în cauza de faţă, a fost emis în baza OUG nr. 37/2009, declarată neconstituţională.
Este nefondată critica recurentului referitoare la lipsa aplicabilităţii Legii nr. 188/1999, deoarece intimatul are calitatea de funcţionar public în temeiul Ordinului nr. 43 din 22 august 2005.
Contractul de muncă a fost semnat ca un act subsecvent ordinului de încadrare în funcţia publică de inspector teritorial şef.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Excepţia lipsei de interes a fost respinsă în mod corect de judecătorul fondului.
Interesul reclamantului în promovarea acţiunii este acela de a obţine anularea unui act administrativ vătămător şi repararea pagubei cauzate.
Aprecierile recurentului referitoare la desfiinţarea funcţiei de inspector teritorial şef, deţinută anterior de reclamant, nu conduc la constatarea unei lipse de interes în promovarea acţiunii, deoarece, strict teoretic, repararea pagubei cauzate prin emiterea de acte administrative nelegale, poate să îmbrace şi alte forme, în afara celei de reintegrare în postul deţinut anterior.
Există interes în promovarea acţiunii şi în situaţia în care reclamantul a optat pentru ocuparea unui post de execuţie vacant în cadrul instituţiei.
Dreptul reclamantului de a ataca un act administrativ ilegal şi vătămător nu poate fi afectat de o astfel de împrejurare.
Nu există nici un act normativ care să prevadă o atare limitare a dreptului la acţiune.
3. Excepţia lipsei de interes este neîntemeiată şi din perspectiva incidenţei în speţă a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1257/2009 care a statuat că prin OUG nr. 37/2009, aşa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstitutionalitatea.
S-a mai reţinut că OUG nr. 37/2009 a fost emisă de către Guvern într-un domeniu care, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituţie, este sustras competenţei sale.
De remarcat că prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa nr. l din OUG nr. 105/2009, sunt neconstituţionale.
Iniţial, Curtea Constituţională a fost sesizată cu neconstitutionalitatea OUG nr. 37/2009, iar la o dată ulterioară sesizării Curţii, actul normativ criticat a fost abrogat expres prin art. XIV alin. (1) din OUG nr. 105/2009.
Aplicând jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a hotărât că se poate pronunţa asupra unui act normativ abrogat şi preluat în integralitatea sa, fără modificări de esenţă în cuprinsul actului normativ abrogator (OUG nr. 105/2009).
Prin aceeaşi Decizie nr. 1629 din 3 decembrie2009, Curtea Constituţională a arătat că „prin procedeul legislativ utilizat, Guvernul a determinat ca prevederile actului normativ abrogat şi declarat neconstituţional - OUG nr. 37/2009 - să producă în continuare efecte juridice sub forma unui act nou - OUG nr. 105/2009.
O astfel de situaţie, se arată în Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 „pune în discuţie comportamentul constituţional de ordin legislativ al Executivului fată de Parlament şi, nu în cele din urmă, fată de Curtea Constituţională".
4. Este adevărat că OUG nr. 37/2009 şi-a încetat aplicabilitatea prin abrogare, dar nu trebuie să omitem faptul că, deşi abrogat actul normativ, prevederile sale au fost preluate fără modificări de OUG nr. 105/2009 declarată neconstituţională, cu privire la dispoziţiile preluate.
Nu se mai poate afirma, astfel cum se arată în motivele de recurs, că urmare abrogării, OUG nr. 37/2009 şi-a încetat aplicabilitatea doar pentru viitor.
Neconstitutionalitatea actului normativ atrage inaplicabilitatea din momentul emiterii acestuia, astfel încât postul deţinut anterior de reclamant nu a fost desfiinţat, iar interesul în formularea acţiunii subzistă.
5. Criticile aduse prin motivele de recurs asupra fondului cauzei, referitoare la aplicabilitatea OUG nr. 37/2009 urmează să fie subsumate analizei deja efectuate, la pct. 3 şi 4 sus-menţionate.
6. Criticile ce privesc aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 nu sunt fondate.
Reclamantul este funcţionar public, în temeiul Ordinului nr. 43 din 22 august 2005 emis de Inspectoratul de Stat în Construcţii, însă în considerentele hotărârii atacate, instanţa de fond nu a făcut aprecieri cu privire la încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999.
7. Susţinerile reclamantului referitoare la faptul că nu i s-a răspuns la plângerea prealabilă nu au fost reţinute în considerentele sentinţei de fond.
Ca atare, motivul de recurs va fi respins ca nefondat.
8. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Inspectoratul de Stat în Construcţii împotriva sentinţei civile nr. 452 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2062/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 207/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
