ICCJ. Decizia nr. 218/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 218/2010
Dosar nr. 714/36/2009
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 278/CA din 6 iulie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta G.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, a anulat Hotărârea nr. 318261 din 06 mai 2009 emisă de pârâtă, a recunoscut reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi a dispus obligarea pârâtei să emită o hotărâre în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege începând cu 01 septembrie 2007.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din analiza probelor administrate, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 8 aprilie 1944 în România, localitatea Cataloi, judeţul Tulcea, unde părinţii săi fuseseră strămutaţi din Bulgaria, comuna Turtucaia, judeţul Durostoru, în urma schimbului de populaţie dintre cele două ţări în baza Tratatului semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, fapt dovedit prin ordinul de cazare provizorie din care rezultă că tatăl reclamantei, R.B.S., a sosit în România la 16 mai 1941, însoţit de 3 persoane, membrii familiei sale, urmând a se prezenta la Comisia locală din localitatea Cataloi, Judeţul Tulcea, în vederea cazării într-un imobil din localitate.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 2 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea de apel a reţinut că beneficiază de prevederile ordonanţei nu numai cetăţenii români care au suferit în mod direct de pe urma persecuţiilor din motive etnice, dar şi copiii născuţi în perioada prevăzută de lege, deoarece consecinţele acestor persecuţii au fost resimţite şi de copiii născuţi în perioada de refugiu a părinţilor strămutaţi.
În consecinţă, Curtea de apel a reţinut că reclamanta a făcut, prin probele administrate, dovada că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria în septembrie 1940 şi că s-a născut ulterior datei la care aceştia au fost strămutaţi, astfel că a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile ca şi părinţii săi, fiind, deci, îndreptăţită să beneficieze de prevederile OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de apel a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în temeiul art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că în mod greşit Curtea de apel a acordat reclamantei drepturile reparatorii, întrucât acesta nu a făcut dovada persecuţiilor prevăzute de lege şi nici nu avea cum să sufere persecuţii din motive etnice, deoarece s-a născut în anul 1944 după schimbul de populaţie din România şi Bulgaria care a avut loc în 1940, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 2 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului OG nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinţii lor au fost strămutaţi în urma Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare:
„Beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice", fiind „refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002.
„Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral."
În cauză, este necontestat faptul că familia intimatei-reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, şi că reclamanta s-a născut la data de 8 aprilie 1944 în România, în localitatea unde fuseseră strămutaţi părinţii săi.
Instanţa de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pe cale de consecinţă, în mod corect şi în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond a reţinut că prejudiciile suferite de părinţi urmare strămutării sunt suportate şi de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă, pe de o parte, şi părinţii săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeaşi situaţie, în speţă cea de strămutat, suportând consecinţe nefavorabile similare datorate persecuţiilor din motive etnice.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
În consecinţă, pe baza probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat şi legal, a reţinut că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi că, fiind născută la data de 8 aprilie 1944 în localitatea de strămutare a familiei sale, G.I. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi beneficiază de prevederile ordonanţei pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a depus la Casa judeţeană de pensii cererea de acordare a drepturilor.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 278/CA din 6 iulie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2173/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2184/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
