ICCJ. Decizia nr. 2191/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2191/2010
Dosar nr. 202/119/2009
Şedinţa publică din 28 aprilie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 9 februarie 2009, reclamanta S.P. a chemat în judecată A.N.P.H. – C.S.E.P.H.A. şi Consiliul Judeţean Covasna – Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap adulte, solicitând anularea deciziei nr. 10673 din 7 noiembrie 2008 şi a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1090 din 16 iunie 2008.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că ambele acte administrative sunt nelegale, prin încadrarea sa în gradul de handicap mediu, pârâţii ignorând starea sa reală de sănătate şi actele medicale anterioare.
Astfel, reclamanta a precizat că prezintă o amputaţie membru inferior stâng, necesitând proteză ortopedică şi suferă şi de alte boli cronice, iar în perioada 2004 – 2007 a fost încadrată în gradul de handicap accentuat, situaţie în raport de care încadrarea în gradul de handicap mediu este greşită.
Prin sentinţa civilă nr. 116 din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a dispus anularea celor două acte administrative atacate şi a constatat că reclamanta se încadrează în gradul II de invaliditate, obligând totodată pârâţii să emită certificat de handicap, respectiv decizie, în acest sens.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut pe baza expertizei medicale efectuate de I.N.E.M.R.C.M., că reclamanta se încadrează în gradul II de invaliditate.
S-a constatat că nu este conformă stării de sănătate a reclamantei şi criteriilor stabilite prin Ordinul nr. 762/2007 măsura de încadrare a reclamantei la gradul de handicap mediu, instanţa stabilind că se impune emiterea unei noi decizii şi a unui nou certificat de încadrare a reclamantei în gradul II de invaliditate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta A.N.P.H. – C.S.E.P.H.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, s-a învederat că instanţa de fond a făcut confuzie între încadrarea în grad de handicap din materia Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi încadrarea în grade de invaliditate reglementată de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
S-a mai arătat că prima instanţă a administrat în mod eronat proba cu expertiza medicală efectuată de I.N.E.M.R.C.M., institut aflat în subordinea Casei Naţionale de Pensii, neluând în considerare faptul că Legea nr. 448/2006, aplicabilă în cauză, prevede la nivel teritorial un sistem de comisii de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, iar la nivel central există Comisia Superioară de evaluare.
Sub acest aspect, pârâta a susţinut că prima instanţă a dispus în mod eronat obligarea sa la emiterea unor acte administrative pentru care nu are competenţă, respectiv să acorde reclamantei gradul II de invaliditate prevăzut de art. 54 lit. b) din Legea nr. 19/2000.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Astfel, se constată că instanţa a dispus anularea celor două acte administrative, motivând soluţia pe baza conţinutului raportului de expertiză medicală efectuat de I.N.E.M.R.C.M., care concluzionează în sensul că reclamanta are capacitatea de muncă pierdută şi se încadrează în gradul II de invaliditate.
Însă instanţa nu a fost sesizată să se pronunţe asupra evaluării invalidităţii în muncă a reclamantei, în raport cu gradul de reducere a capacităţii de muncă – situaţie reglementată de Legea nr. 19/2000 – ci asupra solicitării de acordare a gradului de handicap accentuat în loc de gradul de handicap mediu stabilit prin actele administrative contestate, potrivit Legii nr. 448/2006 şi a criteriilor medico-psihologice aprobate prin Ordinul nr. 762/2007.
Întrucât instanţa de fond a dispus anularea deciziei şi a certificatului de încadrare în grad de handicap fără a-şi motiva soluţia potrivit evaluării prevăzute în legislaţia specifică protecţiei persoanelor cu handicap, Curtea va dispune rejudecarea litigiului.
Urmează ca la rejudecare, instanţa de trimitere să se pronunţe, în raport de deficienţa funcţională rezultată din actele medicale, în ce măsură sunt afectate funcţiile motorii ale reclamantei şi să decidă asupra evaluării gradului de handicap potrivit criteriilor aprobate prin Decretul nr. 762/2007, în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.P.H. - C.S.E.P.H.A. împotriva sentinţei civile nr. 116/F din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2185/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2259/2010. Contencios → |
|---|
