ICCJ. Decizia nr. 2223/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2223/2010
Dosar nr. 843/36/2009
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, reclamantul L.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea, anularea hotărârii nr. 6505 din 29 mai 2009 emisă de pârâtă şi stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecinţa acordării drepturilor prevăzute de această lege, fiind născut în perioada de refugiu a părinţilor săi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 19 februarie 1942 în localitatea Cerna, judeţul Tulcea, în perioada în care familia acestuia a fost strămutată din comuna Cocina, judeţul Durustor - Bulgaria în România.
În susţinerea acţiunii reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, act de vânzare-cumpărare, declaraţie de avere şi situaţie de avere, acte eliberate de A.N., care atestă că familia acestuia a făcut obiectul schimbului de populaţie ca urmare a Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 399/ CA din 12 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 6505 din 29 mai 2009 emisă de pârâtă şi a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a dovedit prin probele administrate că s-a născut, la data de 19 februarie 1942, în localitatea în care părinţii săi au fost refugiaţi, respectiv localitatea Cerna, judeţul Tulcea, aceştia făcând obiectul schimbului de populaţie ca urmare a Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940, fiind strămutaţi din Bulgaria.
Instanţa de fond a mai reţinut că este de necontestat că reclamantul, ce s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea, considerând-o nelegală şi netemeinică, arătând că în mod greşit s-a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 reclamantului, deoarece acesta nu era născut în 1940 când a avut loc schimbul de populaţie ca urmare a semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.
Recurenta - pârâtă a mai arătat că între România şi Bulgaria nu a avut loc niciun schimb de populaţie în 1942, pentru ca intimatul să susţină că a fost strămutat şi că s-a născut în perioada de strămutare a părinţilor săi.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acesta, începând cu data naşterii sale 19 februarie 1942, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea, împotriva sentinţei civile nr. 399/ CA din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2222/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2231/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
