ICCJ. Decizia nr. 2231/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2231/2010
Dosar nr. 276/43/2009
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, reclamanta S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Mureş, admiterea contestaţiei formulate împotriva hotărârii nr. 5092 din 30 aprilie 2009 emisă de pârâtă şi stabilirea calităţii sale de beneficiar al Legii nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare, cu consecinţa acordării drepturilor prevăzute de această lege.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că soţul său a studiat la Şcoala Normală de Stat din Tg. Mureş între anii 1944 - 1946, iar apoi a fost internat într-un lagăr în Buzău, de unde a dezertat şi s-a refugiatla Tg. Mureş, unde a continuat studiile. Reclamanta a precizat că toate aceste evenimente s-au produs din motive etnice.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus, în copie, hotărârea atacată şi adresa nr. C/66 din 17 februarie 2009 emisă de A.N. – D.J. Mureş, din care rezultă că soţul acesteia a absolvit clasele a VI-a şi a VII-a la Şcoala Normală de Stat din Tg. Mureş în anii 1944 - 1945, respectiv 1945 - 1946, dar şi faptul că în anul şcolar 1946 – 1947 acesta nu figurează în evidenţele şcolii.
Prin Decizia nr. 125 din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta S.I., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Mureş, pentru anularea Hotărârii nr. 5092/2009 emisă de pârâtă.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că perioada invocată de reclamantă pentru existenţa persecuţiilor, deşi nu se indică în concret în ce ar consta acestea, este ulterioară perioadei la care se referă legiuitorul în Legea nr. 189/2000, respectiv 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
S-a mai reţinut de către instanţă că în perioada prevăzută de legiuitor soţul reclamantei urma cursuri şcolare şi că, în speţă, nu s-a dovedit existenţa unor persecuţii, situaţie în care nu se mai pune problema analizării cauzelor acestora, nefiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamanta S.I., considerând-o nelegală şi netemeinică, arătând că în mod greşit s-a reţinut de către instanţă faptul că soţul său a fost internat în lagăr după anul 1946, când în realitate acesta a fost internat în lagărul din Buzău (Detaşamentul 53) la începutul anului şcolar 1944 - 1945, pe când avea vârsta de 18 - 19 ani.
Recurenta - reclamantă a mai arătat că soţul său a dezertat din acest lagăr, unde erau internaţi doar etnici maghiari, în luna noiembrie a anului 1944 şi s-a refugiat din motive etnice la Tg. Mureş (care se afla încă în Ungaria conform Pactului de la Viena din 1940), de frica represaliilor autorităţilor române.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din acelaşi act normativ, soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute de art. 1, beneficiază la rândul său de o indemnizaţie lunară, în cuantumul prevăzut de lege, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, cu condiţia de a nu se fi recăsătorit.
Astfel, legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În speţă, simpla mutare a soţului recurentei - reclamante, dintr-o localitate în alta, nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuţii etnice.
Aşa fiind, cum recurenta - reclamantă nu a făcut dovada că soţul acesteia ar fi fost refugiat şi că acest lucru ar fi fost consecinţa unor persecuţii din motive etnice, în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi, în consecinţă, a dispus respingerea acţiunii ca nefondată.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.I., împotriva Deciziei nr. 125 din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2223/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2240/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
