ICCJ. Decizia nr. 2360/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2360/2010
Dosar nr. 32325/3/200.
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta D.V.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă, admiterea cererii de recunoaştere a faptului că care calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă în temeiul OUG nr. 214/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 2539 din 6 octombrie 2008, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. 32325/3/2008.
Prin încheierea de şedinţă din 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 242 punctul 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei pentru lipsa nejustificată a părţilor. A constatat instanţa de fond că la dosar nu a fost depusă cerere de amânare sau de judecare a cauzei în lipsă, astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 242 punctul 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta D.V.D., fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctele 1-9 C. proc. civ., indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 244 alin. (2) şi ale art. 245 C. proc. civ.
Recurenta critică încheierea atacată prin prisma faptului că, în mod greşit, prima instanţă a apreciat că reclamanta are termen în cunoştinţă, deşi la termenul din 4 noiembrie 2009, apărătorul desemnat din oficiu nu s-a putut prezenta fiind reţinut în alte cauze.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate şi dispoziţiilor incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Astfel, la termenul de judecată din 24 iunie 2009 reclamanta a fost prezentă personal şi asistată de avocat, aspect consemnat în încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată aflată la fila 93 din dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţa amânând cauza la data de 23 septembrie 2009, termen de judecată pe care reclamanta l-a luat în cunoştinţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (1) C. proc. civ. „Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la o înfăţişare, ea însăşi sau prin mandatar, chiar împuternicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele ulterioare".
Instanţa de fond, în mod corect, a făcut aplicarea acestor dispoziţii procedurale, în sensul că la termenul de judecată din 23 septembrie 2009, când s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru termenul din 4 noiembrie 2009, a dispus citarea doar a părţii care nu avea termenul în cunoştinţă, respectiv pârâtul Ministerul Justiţiei.
Cum din actele dosarului nu rezultă că vreuna dintre părţi a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ. şi nici nu s-a făcut dovada vreunei justificări pentru absenţa acestora la strigarea cauzei la termenul din 4 noiembrie 2009, Înalta Curte constată temeinicia măsurii suspendării judecării cauzei dispusă de instanţa de fond în temeiul dispoziţiilor art. 242 punctul 2 C. proc. civ.
Referitor la temeiul de drept invocat de recurentă în susţinerea recursului, se reţine că dispoziţiile art. 244 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile situaţiei din speţă, deoarece vizează un alt caz de suspendare a judecării cauzei, ci nu pe cel pentru lipsa părţilor, iar dispoziţiile art. 245 punctul 1 din acelaşi cod reglementează posibilitatea formulării unei cereri de redeschidere a judecăţii, cerere pe care reclamanta nu a înţeles să o formuleze în faţa instanţei de fond, deşi avea această posibilitate legală.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constată că încheierea atacată este temeinică şi legală şi, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.V.D., împotriva încheierii din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2357/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2365/2010. Contencios → |
|---|
