ICCJ. Decizia nr. 2361/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2361/2010
Dosar nr. 38430/3/2008
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S a chemat în judecată pe pârâtul A.D.C., solicitând constatarea calităţii acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea nr. P 3350/06 din 14 august 2006, adresată C.N.S.A.S. de către domnul D.G.B., s-a solicitat verificarea, sub aspectul posibilei calităţi de lucrător sau de colaborator al Securităţii, a pârâtului A.D.C.
S-a mai arătat că, aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare nr. S/DI/l/1521 din 16 iulie 2008, pârâtul A.D.C. a fost recrutat, pentru <supravegherea informativă a membrilor cenaclului literar „George Bacovia" din cadrul Casei de Cultură „Nicolae Balcescu", sectorul V Bucureşti, pentru a preveni manifestările tendenţioase strecurate în producţiile literare puse în dezbateri>, iar la data de 02 martie 1977, a semnat un angajament, preluând numele conspirativ „N.".
S-a mai susţinut că, din înscrisurile întocmite de ofiţerul de contact (Raport de contactare, Caracterizare, etc.) rezultă că A.D.C., muzicolog metodist la Casa de Cultură a Sectorului V Bucureşti, a furnizat informaţii despre persoane din lumea cultural-artistică (soţia poetului G.B., P.G. etc.).
Reclamantul a considerat că materialele menţionate sunt relevante în stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii, potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, întrucât se constituie probe în cauză şi notele, rapoartele scrise, relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Prin prisma celor expuse anterior, reclamantul a concluzionat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de „colaborator al Securităţii".
Prin sentinţa civilă nr. 1674 din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S, în contradictoriu cu pârâtul A.D.C. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Din analiza preambulului şi a prevederilor OUG 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, rezultă, fără echivoc, că raţiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoaşterii de către membrii unei societăţi postcomuniste a fostului regim totalitar, depăşirii nivelului organizatoric, intelectual şi moral impus de un sistem caracterizat prin structuri şi moduri de gânduri inadecvate respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, creării unei culturi politice autentice şi a unei societăţi civilizate, verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care, în prezent, candidează pentru sau după caz, ocupă demnităţi ori funcţii publice (aflându-se în situaţii de a fi garanţii Constituţiei şi ai democraţiei) sau deţin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv şi neinstituind, per se, o responsabilitate penală a celor în privinţa cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii;
În urma cererii numitului D.G.B., preşedinte al A.A.A.P.E., avându-se în vedere funcţia pârâtului A.D.C. de vicepreşedinte al P.N.R., faţă de dispoziţiile art. 3 lit. v) din OUG nr. 24/2008, pârâtul a fost supus verificărilor, sub aspectul colaborării cu organele fostei securităţi, iar urmare a acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare nr. S/D. 17870 din 18 iulie 2008, în temeiul căreia a sesizat instanţa cu prezenta acţiune, depunând la dosar înscrisurile identificate în arhiva ce a aparţinut fostei Securităţi, referitoare la pârât;
Prin înscrisul intitulat „Referat cu propuneri privind recrutarea în calitate de colaborator a numitului A.D." (filele 27 - 29 dosar Tribunal), întocmit de un ofiţer al Securităţii la data de 21 februarie 1977, pârâtul A.D.C. a fost propus în vederea recrutării pentru „supravegherea informativă a membrilor cenaclului literar „George Bacovia" din cadrul Casei de Cultură „Nicolae Bălcescu", sectorul V Bucureşti, pentru a preveni manifestările tendenţioase strecurate în producţiile literare puse în dezbateri", în considerarea faptului că „discuţiile avute cu A.D. ne-au relevat asupra posibilităţilor sale informative, a capacităţilor sale intelectuale şi ne întăresc convingerea că este dispus să sprijine securitatea statului în rezolvarea unor probleme într-un mod sincer şi conspirat";
În Raportul de contactare a numitului A.D., muzicolog metodist la Casa de cultură a sectorului V Bucureşti din 14 februarie 1977 (filele 33- 34 dosar Tribunal), ofiţerul Securităţi consemnează informaţii relatate de către candidatul la recrutare pârâtul A.D.C., astfel: „Susnumitul a relatat cu solicitudine aspecte de la şedinţele cenaclului, caracterizând persoane participante şi lucrări prezentate, greutăţi întâmpinate în organizarea şi buna desfăşurare a dezbaterilor. Astfel, A.D. ne-a relatat despre o situaţie neplăcută ce s-a petrecut în urmă cu ceva timp cu prilejul aniversării regretatului G.B., când doamna B., octogenară dar încă plină de iniţiativă, dorind să dea o amploare deosebită şedinţei festive, a invitat fără ştirea organizatorilor, o serie de personalităţi culturale active, scriitori care urmau să recite din poeziile maestrului, texte inedite. A.D. care răspunde de cenaclu şi avea în consecinţă răspunderea bunei desfăşurări a festivităţii a avut discuţii neplăcute cu doamna B. şi cei invitaţi de dânsa, făcându-i în final să renunţe la intenţiile lor". Tot în acest document, ofiţerul notează şi justificarea pârâtului A.D. în ceea ce priveşte atitudinea avută de el în timpul manifestărilor despre care relatează că a procedat la interzicerea acelei acţiuni „pentru faptul că textele nu fuseseră lecturate de organizatori";
La data de 02 martie 1977, pârâtul A.D. a semnat un angajament cu Securitatea (filele 31 dosar Tribunal), înscris olograf, în care se menţionează atât motivaţiile redactării lui cât şi obiectul activităţii la care s-a obligat pârâtul, astfel: „... având în vedere importanţa pe care o prezintă pentru securitatea statului unele probleme din domeniul activităţii politico-ideologice şi cultural artistice de masă, importanţa prevenirii oricăror aspecte de natură să lezeze securitatea Statului Român, mă angajez să aduc la cunoştinţă organelor în drept probleme toate aspectele pe care le voi sesiza şi activitatea ce o desfăşor privind cele de mai sus". Pârâtul A.D. a preluat numele conspirativ „N.";
În Raportul privind modul cum a decurs recrutarea, datat 02 martie 1977 (filele 29 -30 dosar Tribunal), ofiţerul Securităţii consemnează informaţii furnizate de către pârâtul A.D.C. în procesul recrutării „din proprie iniţiativă", în sensul că „din spusele scriitorului G.P., conducătorul cenaclului, P.G. ar fi adventist şi că uneori a încercat să atragă noi adepţi în sectă din rândul scriitorilor.";
Interpretările gramaticală, logico-sistematică şi teleologică ale prevederilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, conduc la concluzia certă că nu este necesar, pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor Securităţii, ca activitatea acesteia să fi adus efectiv atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi şi libertăţi şi să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere;
În acest context, instanţa de fond a reţinut că în speţă, prima condiţie referitoare la furnizarea de informaţii este evident îndeplinită, pârâtul A.D.C. furnizând lucrătorilor Securităţii informaţii, sub forma relatărilor verbale consemnate de aceştia din urmă, fapt dovedit cu înscrisurile prezentate anterior şi recunoscut de pârât prin întâmpinare şi concluziile scrise.
Referitor la cea de-a doua condiţie, Curtea de apel a constatat faptul că aceasta este îndeplinită întrucât, din perspectiva Securităţii, a conducătorilor comunişti şi a potentaţilor regimului ateu comunist, urmărirea persoanelor care îşi manifestau convingerile religioase nu era motivată de caracterul extremist al acestei manifestări de conştiinţă, ci de faptul că aceste persoane, prin dovedirea acestei „fidelităţi", erau apriori potenţiali oponenţi ai regimului comunist şi ideologiei radical comuniste;
A concluzionat prima instanţă că, în acest context, rezultă indubitabil, că informând lucrătorii Securităţii pe de o parte, cu privire la acţiunea doamnei Bacovia, cu prilejul aniversării poetului G.B., de a invita fără ştirea organizatorilor o serie de personalităţi culturale, scriitori care urmau să recite din poeziile maestrului texte inedite, care „nu fuseseră lecturate de organizatori", iar pe de altă, că scriitorul P.G. „ar fi adventist şi că uneori a încercat să atragă noi adepţi în sectă din rândul scriitorilor", pârâtul A.D.C. a denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind astfel îndeplinită cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.
În ceea ce priveşte cea de a treia condiţie (furnizarea informaţiilor să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului), instanţa de fond a constatat îndeplinirea acesteia, având în vedere că furnizarea informaţiilor indicate anterior erau de natură să determine urmărirea şi intimidarea persoanelor la care se refereau, iar prin acestea, îngrădirea drepturilor la libertatea de exprimare, libertatea gândirii, a conştiinţei şi religiei, prevăzute nu numai de Constituţia României din 1965 (art. 28 şi art. 30), dar şi de art. 18 şi art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice;
A mai reţinut instanţa de fond că alegaţia pârâtului privind semnarea angajamentului faţă de securitate prin şantaj, nu prezintă relevanţă, atâta vreme cât acesta nu a produs probe concludente în susţinerea acestei afirmaţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul A.D.C., care a invocat ca temei dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
Instanţa de fond nu a avut în vedere aspectele prezentate în întâmpinarea referitoare la împrejurările în care a fost semnat angajamentul cu Securitatea.
În mod greşit s-a reţinut ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii întrucât relatările verbale consemnate în înscrisurile prezentate de intimatul-reclamant nu vizau activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Se susţine că relatările referitoare la doamna B. şi P.G. i-au fost solicitate de organul de securitate care deţinea informaţii în acest sens şi din alte surse, astfel că nu poate fi suspectat de nici un fel de intenţii, întrucât aceste reproduceri ale unor discuţii nu au vizat încălcarea dreptului şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Legiuitorul, în art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările ulterioare, defineşte noţiunea de colaborator a Securităţii ca fiind: "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procese-verbale de interogatoriu sau confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii……"
În raport de aceste dispoziţii, în mod corect instanţa de fond nu a reţinut ca întemeiate susţinerile recurentului referitoare la împrejurarea că a fost şantajat la momentul semnării angajamentului, iar ulterior forţat să colaboreze, întrucât legiuitorul, în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. b) menţionat, a prevăzut situaţia în care o persoană nu este considerată colaborator al Securităţii.
Ori, recurentul nu a dovedit că se încadrează într-o astfel de situaţie, că a furnizat informaţii „în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată", astfel că sunt nefondate criticile sub aceste aspecte.
De asemenea, prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, cu interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, cu modificările ulterioare, în ceea ce priveşte constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a recurentului - pârât.
Prin întâmpinarea şi concluziile scrise formulate, recurentul-pârât a recunoscut că a furnizat informaţiile consemnate în înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantul C.N.S.A.S.
Susţinerile potrivit cărora prin aceste informaţii nu se denunţau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist şi nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului nu pot fi reţinute ca fiind fondate.
Recurentul-pârât prin „Angajamentul semnat, la 2 martie 1977 s-a angajat să aducă la cunoştinţa organelor Securităţii toate aspectele pe care le va sesiza în activitatea pe care o desfăşoară în calitate de instructor cu probleme artistice la Casa de Cultură „Nicolae Balcescu", care prezintă importanţă pentru Securitatea statului.
Informaţiile furnizate de recurentul-pârât privitoare la episodul „B." şi „P.G." se circumscriu noţiunii de colaborator al Securităţii, conform definiţiei date de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. b), menţionat anterior.
Relatarea recurentului-pârât cu privire la evenimentul organizat cu prilejul aniversării lui G.B., viza, de fapt, informarea Securităţii despre atitudinea sa de a opri unele persoane invitate de doamna B. să recite unele poezii inedite ale poetului, întrucât textele „nu fuseseră lecturate de organizatori", cu alte cuvinte, nu fuseseră supuse cenzurii.
Ori, în timpul regimului totalitar comunist, evitarea cenzurii putea da ocazia organelor Securităţii să deschidă urmărirea informativă împotriva persoanelor vizate, fapt ce ar fi dus la încălcarea dreptului la viaţă privată.
Relatarea din 2 martie 1977 în legătură cu scriitorul P.G., cunoscut disident din timpul României comuniste, indiferent că îmbracă forma unei reproduceri a spuselor altor persoane, putea genera un motiv plus de anchetare a acestuia, având în vedere convingerile religioase, cu atât mai mult cu cât aceste informaţii au fost date la solicitarea organelor de Securitate, astfel cum susţine chiar recurentul-pârât.
Prin urmare, prin activitatea informativă s-au denunţat activităţi şi atitudini potrivnice regimului comunist, aceasta fiind de natură să aducă atingere dreptului şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În concluzie, faţă de cele expuse, nu poate fi reţinută situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.D., împotriva sentinţei civile nr. 1674 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2356/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2379/2010. Contencios → |
|---|
