ICCJ. Decizia nr. 2400/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2400/2010
Dosar nr. 9752/1/200.
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 15 mai 2009, petenta D.G.F.P. Dolj, în nume propriu şi în numele şi pentru Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Dolj, a solicitat lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 151 din 05 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 639/54/2008, prin care a fost admisă acţiunea formulată de SC A. SRL, în sensul precizării sumelor pentru care s-a dispus anularea raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere nr. 5988 din 27 noiembrie 2007.
în motivarea cererii de lămurire a dispozitivului s-a precizat că obiectul cererii de chemare în judecată a constat în anularea raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere nr. 5988 din 27 noiembrie 2007, precum şi a deciziei nr. 3/2008 emisă de D.G.F.P. Dolj, cu privire la suma de 999.709,90 lei reprezentând:
- impozit pe profit - 241.941 lei
- dobânzi aferente impozitului pe profit - 33.339, 47
- majorări aferente impozitului pe profit -166.697,35 penalităţi aferente impozitului pe profit - 10.887,35 lei
- TVA - 287.306 lei
- dobânzi aferente TVA - 46.677,93 lei
- majorări aferente TVA - 197.953,83 lei
- penalităţi aferente TVA -14.906,97 lei.
S-a mai precizat că prin actele atacate s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 1.119.940 lei, reclamanta necontestându-le în totalitate. Atât contestaţia administrativă cât şi acţiunea în instanţă privesc doar suma de 999.709,90 lei, provenită din neacceptarea ca documente justificative a facturilor emise de SC B.P. SRL.
Deşi obiectul acţiunii a fost constituit de suma de 999.709,90 lei reprezentând TVA , impozit pe profit şi accesorii aferente facturilor emise de SC B.P. SRL, prin sentinţa pronunţată instanţa a dispus anularea actelor administrativ fiscale, fără să menţioneze suma pentru care au fost anulate.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin Încheierea din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, cererea formulată a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 281 C. proc. civ., în condiţiile în care s-a solicitat o modificare a dispozitivului sentinţei.
S-a apreciat că cererea tinde la o modificare a soluţiei, care nu poate fi realizată pe această cale, nefiind vorba, aşa cum pretinde petenta, de o eroare asupra sumei ci, eventual, de o eroare de judecată, care poate fi îndreptată doar prin exercitarea căilor de atac.
3. Recursul exercitat împotriva hotărârii primei instanţe
Încheierea menţionată a fost atacată cu recurs de către cele două autorităţi petente, pentru motive pe care le-au încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurentele au arătat că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, în sensul că instanţa s-a referit la o cerere de suspendare a executării, deşi în realitate cererea de lămurire a dispozitivului priveşte o sentinţă de anulare a unor acte administrative.
De asemenea, recurentele au arătat că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a art. 2811 C. proc. civ., instanţa considerând că în speţă se pune problema unei erori de judecată, iar nu a unei lămuriri a dispozitivului în concordanţă cu împrejurările reţinute în considerente, procedură care nu este condiţionată de exercitarea căilor de atac.
4. Apărările intimatei reclamante
Prin notele scrise depuse la dosar, SC A. SRL Craiova a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, pe de o parte, că motivele invocate în cererea de lămurire a dispozitivului nu au constituit şi motive de recurs împotriva sentinţei de fond, deşi puteau fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., ceea de atrage inadmisibilitatea cererii de lămurire a dispozitivului.
Pe de altă parte, a arătat că lămurirea dispozitivului după soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei este tardivă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1. Argumente relevante, corespunzătoare motivelor de recurs
Potrivit art. 2811 C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Legea nu prevede un termen în care să se ceară lămurirea şi nu o condiţionează de exercitarea căilor de atac, astfel că măsura poate fi dispusă oricând, având scopul de a clarifica, de a interpreta dispozitivul în vederea evitării dificultăţilor ce ar putea apărea în executare.
Cu referire concretă la criticile formulate în recurs, Înalta Curte constată că în speţă este întrunit motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât deşi prin sentinţa a cărei lămurire s-a solicitat s-a dispus anularea unor acte administrativ-fiscale, instanţa s-a referit la modificarea soluţiei date cu privire la cererea de suspendare, pe care a considerat-o inadmisibilă pe această cale.
Şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este fondat, instanţa de fond reţinând în mod greşit inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ.
În acest sens, Înalta Curte constată că prin dispozitivul sentinţei nr. 141 din 5 iunie 2008 au fost anulate actele administrativ-fiscale emise de autorităţile pârâte, fără a se preciza cuantumul debitelor fiscale supuse controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ, deşi cererea de chemare în judecată, întreg probatoriul administrat în cauză şi considerentele sentinţei se referă expres la sumele detaliate la pct. I.1 în cuprinsul prezentei decizii. Cuantumul debitelor contestate nu a format obiect de analiză în recurs, controlul judiciar fiind concentrat asupra legalităţii impunerii, iar nu asupra întinderii obligaţiilor fiscale. Această împrejurare nu împiedică însă utilizarea procedurii prevăzute în art. 2811 C. proc. civ., în vederea înlăturării dificultăţilor ce s-ar putea ivi în executare, mai ales în contextul specific procedurii fiscale, în care se poate afirma, pornind de la dispoziţiile art. 209 alin. (1) C. proCod Fiscal şi ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că obiectul contestaţiei, atât în procedura administrativă, cât şi în cea judiciară, rezidă în înseşi impozitele, taxele şi celelalte obligaţii fiscale impuse contribuabililor, iar nu în actul juridic prin care sunt stabilite acestea, privit în mod formal.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica încheierea atacată în sensul admiterii cererii de lămurire a dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Dolj în nume propriu şi în numele şi pentru Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Dolj împotriva Încheierii din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea atacată în sensul că admite cererea formulată de D.G.F.P. Dolj în nume propriu şi în numele şi pentru Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii .
Lămureşte dispozitivul sentinţei nr. 141 din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că debitul fiscal contestat de reclamanta SC A. SRL este în cuantum de 999.709,90 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2379/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2401/2010. Contencios → |
|---|
