ICCJ. Decizia nr. 2401/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2401/2010
Dosar nr. 440/46/200.
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 aprilie 2009 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, reclamantul N.A.A.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii SC A.G.M. SA Miceşti, SC M.S.E. SRL, M.D. şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, constatarea nulităţii absolute, parţiale a certificatului de proprietate seria M07 nr. 0874 din 22 aprilie 1993, eliberat fostei SC A. Mărăcineni SA, respectiv SC A.M. SA, urmare a schimbării denumirii.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că acest certificat de proprietate s-a eliberat cu încălcarea legii, deoarece terenul nu avea situaţia juridică clarificată, suprafaţa de 3.705 mp situată în Miceşti, sat Purcăreni cu vecinătăţile N – N.A., S - Primăria Miceşti, E - SC S. SRL şi V - Drum comunal, aparţinând reclamantului. In temeiul acestui certificat de proprietate, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3030 din 2 octombrie 1996, pârâta SC A.G.M. SA a vândut un teren care nu-i aparţinea nici antecesoarei sale, deşi reclamantul era posesorul unei adeverinţe de proprietate din 1991, a unui proces verbal din 1992 şi a titlului de proprietate nr. 127400 din 10 august 2004, fiindu-i încălcat astfel dreptul de proprietate.
La 17 iunie 2009, reclamantul şi-a precizat acţiunea, solicitând constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 3705 mp situat în Miceşti, sat Purcăreni, cu vecinătăţile: N - N.A., S - Primăria Miceşti, E - SC S. SRL şi V - drum comunal.
Prin sentinţa nr. 107/F-CONT din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru tardivitatea formulării plângerii prealabile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, mai înainte de a se adresa instanţelor de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată prin emiterea unui act administrativ, trebuie să formuleze plângere prealabilă adresată autorităţii emitente sau organului ierarhic superior, în termen de 6 luni de la data luării la cunoştinţă despre existenţa acesteia, termen ce poate fi prelungit, pentru motive temeinice, până la un an.
A apreciat judecătorul fondului că momentul de la care curge termenul pentru formularea plângerii prealabile în speţa de faţă, este data de data de 20 octombrie 2005, când, într-un alt dosar, cu nr. 5515/2005, s-a depus de către pârâtul M.D., certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 0574, luându-se la cunoştinţă astfel de existenta acestuia.
A mai constat prima instanţă că nu se poate reţine vreo cauză de întrerupere a cursului prescripţiei, dat fiind faptul că în dosarul nr. 915/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 157/FC din 29 octombrie 2008, ce a avut un capăt de cerere identic cu cel din prezenta cauză, acţiunea a fost respinsă ca prematur formulată, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, sentinţa fiind menţinută de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei hotărâri, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând în drept prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi cele ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ., „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greşită a legii".
Recurentul susţine, într-un prim motiv de recurs că în cauză nu este aplicabilă norma legală privitoare la obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile, întrucât actul administrativ atacat a intrat în circuitul civil şi poate fi contestat în condiţiile dreptului comun.
Apreciază recurentul că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, în situaţia analizată contravine finalităţii soluţionării „într-o modalitate rezonabilă", finalitate statuată atât prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cât şi de art. 21 din Constituţia României.
Prin al doilea motiv de recurs se critică hotărârea fondului sub aspectul aplicării greşite a legii. susţine recurentul că instanţa şi-a motivat soluţia pe dispoziţiile unui text a cărui neconstituţionalitate a fost declarată prin Decizia nr. 797/2007 a Curţii Constituţionale potrivit căreia termenul de formulare a plângerii de către un terţ nu este de 6 luni, ci de un an de la data luării la cunoştinţă de actul vătămător.
În opinia recurentului, termenul de un an nu curge de la data de 20 octombrie 2005 astfel cum a reţinut prima instanţă, ci de la data de 3 decembrie 2007, respectiv la 45 zile de la publicarea Deciziei nr. 797/2007 când potrivit art. 31 din Legea nr. 42/2007, textul declarat neconstituţional îşi încetează efectele.
În aceste condiţii recurentul consideră că a respectat termenul de un an, deoarece astfel cum s-a reţinut şi în sentinţa nr. 157/2008 a Curţii de Apel Piteşti a sesizat organul administrativ la 3 octombrie 2008.
Pe cale de consecinţă, arată recurentul, excepţia este neîntemeiată, solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală, motiv pentru care va fi menţinută.
Reclamantul-recurent a învestit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea prin care a solicitat să se constate nulitatea actului administrativ-individual, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 NR. 0874 din 22 aprilie 1993 emis fostei SC A. SA, actualmente SC A.G.M. SA.
Intimatele–pârâte au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru tardivitatea formulării plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Analizând cu prioritate excepţia invocată conform art. 137 C. proc. civ., prima instanţă în mod corect a constatat că este întemeiată.
Potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în contencios administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele şi condiţiile prevăzute de lege, atrage inadmisibilitatea acţiunii.
articolul 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, prevede că, plângerea prealabilă formulată de persoana vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, se formulează în termen de 6 luni din momentul în care a luat la cunoştinţă de existenta acestuia, pe orice cale.
Dispoziţiile legale invocate prevăd procedura prealabilă administrativă pentru toate persoanele vătămate într-un drept al său printr-un act administrativ, legea distingând numai în ce priveşte termenul de efectuare a procedurii prealabile, diferit pentru beneficiarii actului şi pentru terţi.
Fiind în discuţie o excepţie peremptorie, dirimantă, efectul pe care îl produce este acela de respingere a acţiunii ca inadmisibilă.
Data comunicării actului administrativ contestat este 20 octombrie 2005 aşa cum rezultă din cuprinsul sentinţei nr. 157/2008 a Curţii de Apel Piteşti (dosar nr. 5515/2005), la care face referire şi recurentul prin motivele de recurs.
Deşi aceasta este data comunicării actului, recurentul susţine neîntemeiat că termenul înlăuntrul căruia se formulează plângerea prealabilă curge începând cu data de 3 decembrie 2007 prin raportare la cele 45 de zile de la data publicării Deciziei nr. 797/2007 a Curţii Constituţionale, în condiţiile în care voinţa legiuitorului a fost clar exprimată în cuprinsul art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Sintagma „din momentul în care a luat cunoştinţă" cuprinsă în alin. (3) al art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu comportă nicio confuzie, astfel că prin depunerea plângerii administrative la data de 3 octombrie 2008 la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a fost încălcat termenul de 1 an de la data comunicării actului administrativ, care a avut loc la data de 20 octombrie 2005.
Prevederile legii contenciosului administrativ prin care se instituie procedura prealabilă sesizării instanţei de judecată nu încalcă dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură să contravină dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci dimpotrivă constituie o normă de protecţie şi de asigurare a judecării cu celeritate, astfel că nu se poate vorbi de o limitare a accesului la justiţie.
De aceea, se constată că instanţa de fond, a admis corect excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru tardivitatea formulării plângerii prealabile, iar pentru toate considerentele expuse în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., art. 20 alin.(1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat cu aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ. pentru partea căzută în pretenţii care va fi obligată către intimat la plata sumei de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.A.A.C. împotriva sentinţei nr. 107/F-CONT din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 1400 lei către intimatul SC A.G.M. SA Mărăcineni şi a sumei de 1190 lei către intimatul SC M.S.E. SRL Miceşti, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2400/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2403/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
