ICCJ. Decizia nr. 2348/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2348/2010
Dosar nr. 1479/109/200.
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1273/R-CONT din 27 noiembrie 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Argeş în contradictoriu cu intimatul-reclamant G.C.F. a modificat în tot sentinţa atacată şi a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a Ordinului nr. 77 din 23 martie 2009 emis de Parchetul judeţului Argeş.
În motivarea deciziei s-a reţinut că prin Ordinul nr. 77 din 23 martie 2009 s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule de către reclamantul-intimat G.C.F., căruia i s-a pus în vedere să predea permisul de conducere la unitatea de poliţie de domiciliu în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului.
Întrucât la data de 30 martie 2009 intimatul-reclamant s-a prezentat la Serviciul Poliţiei Rutiere Argeş, unde a predat permisul de conducere, ordinul a cărui suspendare s-a solicitat şi-a produs deja efectele, fiind pus în executare.
Faţă de această situaţie de fapt instanţa de recurs a admis excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi pe cale de consecinţă, a considerat inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic al OUG nr. 9/2009 pentru completarea art. 103 din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Împotriva modului de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia menţionată a făcut recurs reclamantul-recurent G.C.F., susţinând că excepţia invocată îndeplineşte cerinţele impuse de alin. (1), (2), (3) din art. 29 din Legea nr. 47/1992 R, respectiv excepţia vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor unei ordonanţe în vigoare, care are legătura cu soluţionarea prezentei cauze, putând fi invocata în orice faza a litigiului şi indiferent de obiectul acestuia, cu singura condiţie de a nu se fi constatat neconstituţionalitatea acestor dispoziţii printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, condiţie de asemenea îndeplinită.
Analizând actele şi lucrările dosarului de recurs în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, precum şi prezentul motiv de recurs, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, excepţia de neconstituţionalitate neavând ca obiect un text de lege sau dintr-o ordonanţă de guvern de care depinde soluţionarea fondului cauzei.
Înalta Curte reţine că, în speţă, obiectul litigiului l-a constituit o cerere de suspendare provizorie a actului administrativ, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi care prin natura sa, diferă faţă de acţiunea de fond (acţiunea în anulare), doar aceasta din urmă întemeindu-se pe prevederile OUG nr. 9/2009 (a cărei neconstituţionalitate s-a invocat).
Totodată, instanţa de recurs a reţinut în mod corect că primează excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii în raport de excepţia de neconstituţionalitate invocată, respingând, astfel, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele menţionate cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.C.F. împotriva deciziei nr. 1273/R-CONT din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat .
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2345/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2349/2010. Contencios. Despăgubire. Revizuire... → |
|---|
