ICCJ. Decizia nr. 2350/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2350/2010
Dosar nr. 2286/1/2010
Şedinţa publică din 5 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Împotriva Hotărârii nr. 43 din 5 martie 2010 a Comisiei de organizare a concursului de admitere în magistratură din data de 21 martie 2010 a formulat contestaţie doamna N.M.
În motivarea contestaţiei, se arată că aceasta are o vechime în funcţia de expert în cadrul Şcolii Naţionale de Grefieri de 5 ani şi 11 luni, iar atribuţiile pe care le îndeplineşte potrivit fişei postului sunt de specialitate juridică şi constituie vechime în magistratură conform art. 86 din Legea nr. 303/2004.
Prin Hotărârea nr. 72 din 11 martie 2010 Secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de N.M. împotriva Hotărârii nr. 43 din 5 martie 2010 a Comisiei de Organizare a concursului de admitere în magistratură din data de 21 martie 2010.
Analizând contestaţia formulată de N.M., Secţia pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 43 din 5 martie 2010, Comisia de Organizare a concursului de admitere în magistratură din data de 21 martie 2010 a respins cererea de înscriere la acest concurs, formulată de N.M., apreciind ca fiind neîndeplinită condiţia referitoare la exercitarea unei funcţii din cele enumerate expres şi limitativ în art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
Se mai arată de către Secţia pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii că susţinerile doamnei N.M. în sensul că îndeplineşte funcţii de specialitate juridică în cadrul Şcolii Naţionale de Grefieri, care potrivit dispoziţiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 ar constitui vechime în magistratură sunt irelevante, atât timp cât funcţia exercitată de către aceasta nu se regăseşte în enumerarea limitativ prevăzută de dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Împotriva Hotărârii nr. 72 din 11 martie 2010 a Secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs N.M.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, anularea Hotărârii nr. 72 din 11 martie 2010 a Secţiei pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
In motivarea căii de atac, recurenta susţine, în esenţă, faptul că îndeplineşte funcţii de specialitate juridică în cadrul Şcolii Naţionale de Grefieri, care potrivit dispoziţiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 ar constitui vechime în magistratură, ceea ce îi dă dreptul de a participa la concursul din data de 21 martie 2010, organizat de Institutul Naţional al Magistraturii, pentru ocuparea unui post de magistrat.
La termenul de judecată din data de 5 mai 2010, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială, iar reprezentanta intimatului a solicitat admiterea acesteia şi stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Analizând actele dosarului, prin prisma excepţiei invocate de intimat şi a dispoziţiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată următoarele:
În cauza dedusă judecăţii a fost contestată Hotărârea Secţiei pentru Procurori a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 72 din 11 martie 2010 Secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins contestaţia formulată de N.M. împotriva Hotărârii nr. 43 din 5 martie 2010 a Comisiei de Organizare a concursului de admitere în magistratură din data de 21 martie 2010.
Trebuie precizat faptul că N.M. a promovat recurs împotriva acestui act administrativ, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Potrivit acestui text normativ, hotărârile Plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 84 C. proc. civ., instanţa poate califica din punct de vedere juridic o cerere pentru exercitarea unei căi de atac, chiar dacă poartă o denumire greşită.
În speţă, la data formulării cererii de înscriere la concursul de admitere în magistratură din data de 21 martie 2010, recurenta nu avea calitatea de judecător.
În raport de această situaţie de fapt, recurenta nu se poate prevala de dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, întrucât nu este vorba despre o hotărâre care priveşte drepturile şi cariera magistraţilor.
Cu alte cuvinte, pentru stabilirea competenţei instanţei de contencios administrativ prezintă relevanţă situaţia profesională a petentului la momentul investirii autorităţii publice.
Faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, coroborate cu cele ale art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În raport de prevederile art. 158 alin. (3) şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2349/2010. Contencios. Despăgubire. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 2356/2010. Contencios → |
|---|
