ICCJ. Decizia nr. 2394/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2394/2010
Dosar nr. 41427/3/2007
Şedinţa publică din 6 mai 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.D. a chemat în judecată Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.) solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obligarea acestuia la plata: drepturilor băneşti reprezentând sportul de radiaţii (antenă) în cuantum de 10% pe lună prevăzut de anexa 8, tabelul 3, pct. 65 din O.D. S.R.I. nr. 573/1999, retroactiv pe ultimii 3 ani şi pe viitor; drepturilor băneşti reprezentând contravaloarea normei de hrană 12 D prevăzută de O.D. S.R.I. nr. 843/2002, începând cu luna martie 2006 şi în continuare; drepturilor băneşti reprezentând contravaloarea zilelor de concediu de odihnă suplimentar neacordate conform cap 4 şi Anexei 3 din O.D. S.R.I. nr. 723/2001; înscrierea acestor drepturi materiale în cartea de muncă, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, printr-o cerere de completare a acţiunii, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtului la plata sporului de risc şi de calculator pentru perioada 1 martie – 5 iunie 2006 şi perioada 1 septembrie – 22 noiembrie 2006, actualizată, întrucât a îndeplinit atribuţii ce impuneau acordarea acestui spor.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat, în esenţă, că a fost încadrat în secţia judeţeană de Informaţii Braşov, iar din luna martie 2006, în executarea unui ordin verbal dispus de fosta conducere a unităţii, şi-a desfăşurat activitatea în biroul N, unde nu a beneficiat de sporurile băneşti cuvenite acestui loc de muncă inclusiv de sporul de radiaţii acordat după realizarea documentaţiei prevăzute de lege.
S-a susţinut că acest spor se acordă discreţionar şi abuziv doar pentru angajaţii anumitor unităţi centrale, cum sunt cele de pe raza municipiului Bucureşti.
A mai arătat că, referitor la capetele 3 şi 4 de cerere referitoare la contravaloarea normei de hrană 12 D şi a drepturilor băneşti reprezentând contravaloarea zilelor de concediu de odihnă suplimentar neacordate, aceste drepturi i-au fost vătămate începând din luna martie 2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3439 din 9 decembrie 2008, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, dispunând obligarea pârâtului la plata sumelor cuvenite cu titlu de spor de risc şi de calculator pentru perioada 1 septembrie – 22 noiembrie 2006, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
De asemenea, a obligat pârâtul să înscrie aceste drepturi salariale în carnetul de muncă al reclamantului, obligându-l şi la cheltuieli de judecată în sumă de 97,07 ron şi 500 ron cheltuieli de transport.
Totodată, a dispus respingerea ca neîntemeiate a celorlalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că pentru perioada cuprinsă între data Ordinului de zi pe unitate nr. 177 din 18 septembrie 2006 şi data emiterii ordinului de trecere în rezervă din 22 noiembrie 2006, reclamantul nu a beneficiat de sporul de risc şi sporul de calculator, deşi a executat sarcini specifice care presupuneau desfăşurarea activităţii în aceste condiţii, ce impuneau acordarea sporurilor.
Cât priveşte acordarea aceloraşi sporuri pentru perioada 1 martie – 5 iunie 2006, Curtea a constatat că reclamantul nu a probat faptul că a îndeplinit atribuţii de serviciu care să justifice acordarea acestora, astfel că a apreciat această cerere ca neîntemeiată.
Referitor la capătul de cerere care viza acordarea sporului de radiaţii (antenă) s-a reţinut că potrivit Regulamentului privind acordarea sporului personalului care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, în condiţii periculoase sau vătămătoare aprobat prin anexa 8 la O.D. S.R.I. nr. 0573/1999, pârâtul a reglementat modalitatea de acordare a sporului de 10% pentru compensarea riscului la care este supus personalul care îşi desfăşoară activitatea în aceste condiţii.
Împrejurarea că alte structuri din cadrul sistemului naţional de apărare beneficiază de sporul de radiaţii nu conduce la concluzia că se impune acordarea acestuia şi personalului angajat de pârât, în condiţiile în care, prin reglementări specifice, acesta a prevăzut modalitatea instituirii şi acordării acestui spor.
Cu privire la acordarea contravalorii normei de hrană, instanţa a reţinut că acest capăt de cerere nu este întemeiat deoarece, pe de o parte, aceasta se acordă potrivit O.D. S.R.I. nr. 843/2005, în natură, iar pe de altă parte, se acordă doar unei categorii de personal ce-şi desfăşoară activitatea în mediul toxic, situaţie pe care însă reclamantul nu a dovedit-o, iar acest drept nu se poate stabili şi acorda doar în considerarea calităţii de angajat al pârâtului.
Referitor la concediul de odihnă suplimentar aferent anului 2006-2007 s-a reţinut că reclamantului i-au fost acordate zilele cu acest titlu care i se cuveneau.
Făcând aplicabilitatea în cauză a art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în privinţa cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, instanţa de fond a considerat justificate cheltuielile cu multiplicările xerox, cele de corespondenţă şi o parte din cele aferente deplasării din localitatea de domiciliu la instanţa de judecată, în sumă totală de 587,07 ron.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs reclamantul D.D. şi pârâtul Serviciul Român de Informaţii.
Recurentul-reclamant D.D. prin cererea de recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 art. 3041 C. proc. civ., a adus, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate.Instanţa de fond, pe parcursul cercetării judecătoreşti nu a manifestat rol activ, respingând nemotivat cererile de probatorii solicitate pentru dovedirea pretenţiilor.
Printr-o motivare sumară, prima instanţă i-a respins cererea privind sporul de radiaţii retroactiv pe ultimii 3 ani şi în continuare deşi au fost administrate înscrisuri în favoarea celor solicitate, respectiv buletine de interpretare a măsurătorilor câmpului electromagnetic la locul de muncă pentru anii 2006-2007, din care rezultă explicit că echipamentele generatoare de radiaţii sunt situate în mediul de muncă de la UM Braşov unde îşi desfăşoară activitatea, astfel că acordarea acestui spor i se cuvine în raport şi de prevederile O.D. S.R.I. nr. 573/199.
Se susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere discriminarea sa în raport de angajaţii IPJ Braşov care îşi desfăşoară activitatea în aceeaşi locaţie şi care au beneficiat de acest spor salarial în perioada 2004-2007 cât şi în prezent.
Referitor la soluţia adoptată de prima instanţă cu privire la acordarea drepturilor băneşti reprezentând contravaloarea normei de hrană, recurentul - reclamant menţionează că aceasta este greşită, survenind ca urmare a respingerii cererii de probatorii şi luării în considerare doar a afirmaţiilor pârâtului. Se precizează că nu s-a avut în vedere faptul că prin art. 90 din OD SRI nr. 843/2002 precum şi prin dispoziţiile prevăzute la pct. 20 din Anexa la O.D. S.R.I. nr. 877/2002, referitoare la norma de hrană, acest drept i se cuvenea retroactiv şi în echivalent bănesc.
În ceea ce priveşte sporul de risc şi de calculator, recurentul susţine că în mod greşit acestea nu i-au fost acordate.
Recurentul-reclamant arată, în esenţă, că era îndreptăţit la sporul de risc şi de calculator şi pentru perioada 1.03 – 5 iunie 2006 solicitat prin cererea de completare a acţiunii întrucât şi-a desfăşurat activitatea pe profil N începând cu luna martie 2006 în baza ordinelor interne emise de conducerea unităţii, fiind prezent în unitate, unde a desfăşurat activităţi specifice ce impuneau acordarea sporurilor solicitate.
Recurentul-reclamant precizează că intimatul-pârât i-a satisfăcut pe parcursul procesului de fond cererea privind contravaloarea zilelor de concediu de odihnă suplimentar neacordate pe anul 2006 – 2007 astfel că nu înţelege să mai formuleze critici cu privire la această cerere.
O ultimă critică vizează faptul că în mod greşit instanţa de fond nu i-a acordat toate cheltuielile de judecată în cuantum 2387,49 ron conform dovezilor anexate, fără a se ţine seama de faptul că dreptul la zilele de concediu suplimentar pe anii 2006-2007 i-a fost recunoscut după introducerea cererii de chemare în judecată.
Au fost depuse înscrisuri în susţinerea cererii de recurs şi notă de probatorii ce i-a fost încuviinţată prin încheierea din 12 noiembrie 2009.
Recurentul-reclamant a depus concluzii scrise prin care a reiterat criticile din cererea de recurs şi argumentele pentru admiterea acţiunii, precum şi notă privind cheltuielile de judecată finale, apreciate la suma de 4746,21 ron.
Pârâtul Serviciul Român de Informaţii a formulat recurs împotriva aceleiaşi sentinţe, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Prin cererea de recurs se arată că în mod greşit instanţa de fond a acordat reclamantului sporul de calculator întrucât conducerea unităţii, după comiterea incidentului de securitate (sfârşitul anului 2005) a odonat primele măsuri pentru evitarea amplificării consecinţelor negative printre care şi dreptul reclamantului de a utiliza baza de date, respectiv retragerea dreptului de a utiliza calculatorul.
Ulterior, a fost desemnat să execute activităţi specifice profilului N, reclamantul refuzând executarea oricărei misiuni astfel că, nu a lucrat cu sursă emiţătoare de radiaţii şi nici nu putea primi spor de calculator.
Se precizează şi faptul că în mod eronat i-a fost acordat sporul de risc solicitat, întrucât acesta se acordă în temeiul art. 25 din Legea nr. 138/1999 şi a anexei nr. 6 din O.D. S.R.I. nr. 0573/1999 (în prezent abrogat), după o anumită procedură, ori, neîndeplinirea unor condiţii din ordin echivalează cu neîndeplinirea condiţiilor legale.
Întrucât în cuprinsul Legii nr. 138/1999 legiuitorul a abilitat conducătorului instituţiei să emită ordine care să particularizeze anumite activităţi, limite şi condiţii de acordare a anumitor sporuri, sporurile solicitate de reclamant nu pot fi acordate în condiţiile neîndeplinirii dispoziţiilor legale.
În notele scrise şi notele de şedinţă recurentul-intimat a reiterat, în esenţă, argumentele din cererea de recurs, în sprijinul admiterii recursului, arătând că soluţia de respingere a sporurilor solicitate este legală şi temeinică, cu raportare la situaţia specială a recurentului-reclamant, iar împrejurarea că alte structuri din cadrul sistemului naţional de apărare beneficiază de unele sporuri nu-l îndreptăţesc pe reclamant la acordarea acestora.
S-a menţionat şi faptul că în mod greşit s-a dispus înscrierea sporului acordat în carnetul de muncă deoarece angajaţii Serviciului Român de Informaţii nu au carte de muncă ci fişă matricolă care dovedeşte vechimea în serviciul militar şi funcţiile îndeplinite (art. 100 din Legea nr. 80/1995).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând recursul formulat de recurentul-reclamant în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat, însă, având în vedere considerentele ce vor fi expuse.
Motivul de recurs care vizează situaţia prevăzută de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. nu poate fi reţinut.
După cum se constată, instanţa de fond prin încheierile pronunţate a motivat admiterea sau respingerea cererilor de probatorii solicitate de reclamant.
De asemenea, în raport de dispoziţiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., a manifestat rol activ privind aflarea adevărului, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, solicitând înscrisuri şi lămuriri pârâtului prin adresa de la dosar fond.
În ceea ce priveşte sentinţa recurată, se constată faptul că aceasta cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 261 alin. (1) C. proc. civ., fiind precizate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Faptul că instanţa de fond nu a achiesat la susţinerile recurentului-reclamant nu echivalează cu nemotivarea hotărârii atacate, astfel că este nefondată critica ce vizează aceste aspecte.
Criticile care vizează, în opinia recurentului, o greşită soluţionare a cererilor sale privind acordarea sporurilor solicitate, pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.
Critica referitoare la greşita neacordare a sporului de risc şi de calculator şi pentru perioada 1.03 – 5 iunie 2006, este fondată.
Cererii recurentului în calitate de angajat al Serviciului Român de Informaţii - Unitatea Militară Braşov, în ceea ce priveşte sporurile solicitate, îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.
Potrivit art. 26 din acest act normativ „(1) Personalul militar şi civil care lucrează în condiţii de pericol în unităţile de fabricare, experimentare, analiză sau depozitare a muniţiilor, pulberilor, explozivilor şi substanţelor toxice speciale sau care execută operaţiuni de depozitare, dezamorsare, manipulare, examinare ori neutralizare a acestora beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase de muncă, diferenţiat în funcţie de gradul de pericol, de timpul efectiv lucrat în aceste locuri, calculat la solda lunară, respectiv la salariul de bază, astfel:- locuri de muncă sau operaţiuni deosebit de periculoase 37-50%;- locuri de muncă sau operaţiuni foarte periculoase16-30%; locuri de muncă sau operaţiuni periculoase până la 16 %. (2) Locurile de muncă sau operaţiunile periculoase, diferenţiate în funcţie de gradul de pericol pe care îl reprezintă, procentul corespunzător fiecărui loc de muncă sau operaţiune, precum şi alte reglementări se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituţiei centrale".
Conform art. 27 din aceeaşi lege, „Dispoziţiile legale prin care sunt stabilite sporuri pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, pentru activităţi care solicită o încordare psihică foarte ridicată sau care se desfăşoară în condiţii deosebite de muncă, pentru condiţii grele de muncă, pentru activitatea desfăşurată în schimb de noapte, precum şi alte reglementări se aplică şi personalului militar care se află în situaţii similare, cu avizul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Normele de aplicare se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituţiei centrale".
În aplicarea şi executarea dispoziţiilor acestei legi a fost emis Ordinul Directorului SRI nr. 0573/1999( în prezent abrogat), prin care, în anexele 6 şi respectiv 8, s-au prevăzut modalităţile, respectiv condiţiile de acordare a sporului de risc şi de calculator, situaţie ce a fost confirmată de părţi.
În perioada 8 septembrie 2006 – 22 noiembrie 2006, recurentul a desfăşurat activităţi specifice profilului „N", date fiind dispoziţiile Ordinului de zi nr. 177 din 8 septembrie 2009, emis de conducerea pârâtului.
După cum se constată, în perioada anterioară trecerii în rezervă, august – octombrie 2006, conform înscrisurilor privind salarizarea recurentului (dosar recurs), acestuia i-a fost acordat şi plătit spor de risc şi de calculator.
Prin urmare, recurentul, în condiţiile în care a îndeplinit aceleaşi activităţi şi în perioada martie – 22 noiembrie 2006, data trecerii în rezervă, era îndreptăţit la acordarea sporului de risc şi de calculator şi pentru perioada 1 martie – 5 iunie 2006, cu atât mai mult cu cât recurentul-pârât nu a făcut dovada că i-a achitat aceste sporuri iar în perioada 1 martie 2006 – 8 septembrie 2006 a executat misiuni operative, specifice muncii de informaţii în condiţii de risc şi nu neoperativ, Ordinul nr. 177 fiind emis la 8 septembrie 2006, producând efecte de la această dată.
De asemenea, atitudinea diferită a pârâtului în ceea ce priveşte acordarea acestor sporuri pentru anumite perioade, aduce atingere speranţei legitime a recurentului, care, desfăşurând aceleaşi activităţi, se considera îndreptăţit şi spera la plata sporurilor menţionate.
Mai mult, conform procesului verbal din 1 ianuarie 2006 al S.R.I. Braşov (dosar fond) s-a propus acordarea sporului pentru lucrul permanent la aparatură cu ecrane fluorescente, pentru 2006, pentru toate subunităţile care au în structură astfel de locuri de muncă şi anume: birourile comenzii, unităţii, birourile „N", compartimentele.
Dată fiind situaţia de fapt expusă rezumativ mai sus, criticile recurentului – pârât în sensul că greşit i-au fost acordate reclamantului aceste sporuri deoarece i-a fost retras dreptul de a utiliza calculatorul, după incidentul de securitate de la sfârşitul anului 2005, fiind desemnat să desfăşoare activităţi specifice biroului „N", sunt nefondate, fiind contrazise de însăşi atitudinea sa.
În consecinţă, faţă de cele expuse, neplata acestor sporuri aferente perioadei 1 martie– 5 iunie 2006 odată cu solda lunară aferentă, îl îndreptăţesc pe reclamant la plata acestor sume, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, cât şi la înscrierea acestora în fişa matricolă, documentul specific evidenţei persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Serviciului Român de Informaţii, conform art. 100 din Legea nr. 80/1995.
Critica referitoare la greşita neacordare a sporului de radiaţii (antenă) solicitat este nefondată, întrucât în mod corect instanţa de fond a reţinut că acest spor se acordă potrivit modalităţii instituite prin Regulamentul privind acordarea sporului personalului care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, în condiţii periculoase sau vătămătoare, aprobat prin Anexa nr. 8 a O.D. S.R.I. nr. 573/1999.
În Regulamentul menţionat, în cap II şi III – art. 13 se prevede modalitatea de acordare a sporurilor astfel: la începutul fiecărui an unităţile stabilesc o comisie care va stabili nominal şi va consemna într-un proces verbal locurile de muncă şi persoanele care îşi desfăşoară activitatea în condiţiile prevăzute de regulament, arătându-se sporul la care are dreptul, avându-se în vedere condiţiile deosebit de periculoase sau vătămătoare rezultate de buletinele de determinare prin expertizare; procesele-verbale se aprobă de către comandantul /şeful unităţii, după care se emite ordin de zi pe unitate pentru alocarea de drepturi pentru perioada aprobată.
Prin urmare, buletinele de interpretare a măsurătorilor câmpului electromagnetic la locul de muncă, efectuate în 2006 şi 2007, menţionate de recurent nu sunt suficiente în ceea ce priveşte acordarea acestui spor, fără îndeplinirea tuturor condiţiilor legale menţionate anterior, materializate în parcurgerea procedurii cu referire la acordarea acestui spor, finalizată printr-un ordin de zi pe unitate pentru alocarea de drepturi pentru perioada aprobată, situaţie necontestată de recurentul-reclamant.
Necontestată este şi afirmaţia recurentului-pârât din notele scrise potrivit căreia nu au fost depăşite valorile limitei de expunere şi de declanşare a acţiunii pentru câmpurile electromagnetice.
Faptul că angajaţii din cadrul sistemului naţional de apărare beneficiază de un astfel de spor de radiaţii nu reprezintă o faptă de discriminare pentru că nu poate fi vorba de situaţii identice, cât timp fiecare structură, respectiv Inspectoratul de Poliţie Judeţeană Braşov şi Serviciul Român de Informaţii Braşov, au propriile reglementări, specifice, pentru acordarea acestui spor.
În contextul celor arătate, soluţia primei instanţe cu privire la cererea de acordare a sporului de radiaţii (antenă) este una corectă.
Critica referitoare la soluţionarea cererii care vizează drepturile băneşti reprezentând contravaloarea normei de hrană este, de asemenea nefondată.
Prin O.D. S.R.I. nr. 834/2002 şi nr. 877/2002, au fost aprobate instrucţiunile privind asigurarea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului din unităţile S.R.I., constând în acordarea în natură, de lapte şi citrice, personalului care desfăşoară activitate în mediu toxic fapt necontestat de părţi.
Existenţa acestor ordine nu-l îndreptăţesc în mod direct pe recurentul-reclamant la acordarea în echivalent bănesc a normei de hrană, în primul rând, pentru faptul că acordarea acestor alimente sub formă de lapte şi citrice a fost prevăzută numai în natură prin actele menţionate, nefiind prevăzută modalitatea acordării prin echivalent bănesc, cu atât mai mult cu cât nici recurentul nu a putut cuantifica această normă de hrană.
Pe de altă parte, scopul acordării acesteia este protecţia personalului care lucrează în mediul toxic, ori reclamantul nu a menţionat şi dovedit care sunt activităţile în mediu toxic pe care le-a desfăşurat, pentru a fi îndreptăţit la acordarea normei de hrană.
Referitor la cheltuieli de judecată, instanţa de recurs, apreciază că prin acordarea lor în cuantum de 2.500 lei, fond şi recurs, sunt îndeplinite şi respectate condiţiile prevăzute de art. 274 alin. (1) coroborat cu art. 276 din C. proc. civ., având în vedere admiterea doar în parte a acţiunii reclamantului.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), teza I, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va admite recursul declarat de D.D., va modifica în parte sentinţa recurată în sensul că va obliga pe pârât la plata către reclamant a sumelor cuvenite cu titlu de spor de risc şi calculator şi pentru perioada 1 martie – 5 iunie 2006, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, cu obligarea autorităţii pârâte să le înscrie în fişa matricolă.
Pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată, fond şi recurs.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul S.R.I., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), teza II C. proc. civ., îl va respinge ca nefondat pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei decizii, referitoare la analiza acordării sporului de risc şi de calculator reclamantului, atât de instanţa de fond cât şi în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul D.D. împotriva sentinţei civile nr. 3439 din 9 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa recurată în sensul că obligă pârâtul la plata către reclamant a sumelor cuvenite cu titlu de spor de risc şi de calculator şi pentru perioada 1 martie - 5 iunie 2006, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Obligă autoritatea pârâtă să înscrie aceste drepturi în fişa matricolă.
Admite în parte cererea pentru cheltuieli de judecată şi obligă autoritatea pârâtă să plătească recurentului-reclamant suma de 2.500 lei cu acest titlu, fond şi recurs.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge recursul declarat de Serviciul Român de Informaţii Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2391/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2397/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
