ICCJ. Decizia nr. 2404/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2404/2010
Dosar nr. 231/43/2009
Şedinţa publică din 7 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 mai 2009 la Curtea de Apel Târgu Mureş, reclamantul Consiliul Local al comunei Mădăraş a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea ordinului de plată din 30 decembrie 2008 prin care au fost obligaţi să restituie la bugetul statului suma de 210.595 lei reprezentând sume defalcate privind TVA acordate în anul 2008 bugetului comunei Mădâraş pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital, obligarea pârâtului la emiterea unui act normativ care să prevadă restituirea acestei sume către bugetul comunei Mădăraş, obligarea pârâtului la efectuarea plaţii sumei de 210.595 lei către bugetului comunei Mădăraş.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în anul 2008 i-a fost alocată suma de 210.595 lei de la bugetul de stat în vederea acoperirii unor cheltuieli curente şi de capital pentru realizarea unor obiective importante ale comunităţii locale, sumă acordată în conformitate cu prev.art. 5 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. Făcând trimitere la dispoziţiile cuprinse în art. 4 din OUG nr. 223/2008 au fost obligaţi la restituirea acestor sume către bugetul de stat, regularizarea cu bugetul de stat a acestor sume trebuind să se realizeze până la data de 8 ianuarie 2009. În raport de acest termen de regularizare stabilit prin actul normativ contestat, la data de 31 decembrie 2008, prin ordinul de plată 9, au restituit la bugetul statului suma de 210.595 lei reprezentând sume defalcate din TVA acordate pe anul 2008.
Formulând plângere prealabila s-a solicitat Guvernului României revenirea asupra acestei dispoziţii însă nu s-a dat curs solicitării. Prin aceste dispoziţii Consiliul local a fost lipsit de importante resurse financiare fiind lezată securitatea juridică a unităţii administrativ-teritorială dar a provocat şi o încălcare gravă a principiilor descentralizării şi autonomiei locale financiare recunoscută prin art. 16 din Legea nr. 273/2006. Prin emiterea acestei ordonanţe au fost încălcate de asemenea prev.art. 9 din Carta Europeană a autonomiei locale ratificată prin Legea nr. 199/1997 potrivit cărora în cadrul politicii economice naţionale autorităţile administraţiei publice locale au dreptul la resurse proprii, suficiente, de care pot dispune în mod liber în exercitarea atribuţiilor lor.
Reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din OUG nr. 223/2008, solicitându-se sesizarea Curţii Constituţionale.
În motivarea excepţiei s-a susţinut că prin emiterea acestei ordonanţe au fost încălcate prevederile constituţionale cuprinse în art. 120 alin. (1) din Constituţia României care statuează că „administraţia publică din unităţile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice", ba mai mult România a ratificat Carta Europeană a autonomiei locale adoptată la Strassbourg pe 15 octombrie 1985 prin Legea nr. 199/1997 publicată în Monitorul Ofcial al României nr. 331 din 26 noiembrie 1997.
Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, susţinând că legile şi ordonanţele guvernului nu pot fi atacate pe cale principală prin acţiune introdusă exclusiv în acest scop la instanţa de judecată sau de arbitraj comercial ci numai pe cale de excepţie în valorificarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 124 din data de 15 octombrie 2009, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de Consiliul Local al comunei Mădăraş, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din OUG nr. 223/2008.
Totodată, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al comunei Mădăraş în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, aşa cum rezultă din considerentele sentinţei, următoarele:
În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale instanţa de contencios administrativ, în raport de disp.art. 29 din Legea nr. 47/1992, verificând admisibilitatea ei a constatat că la data formulării cererii dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă nu mai sunt în vigoare, întrucât aceste prevederi referitoare la restituirea sumelor la bugetul de stat au avut o aplicare limitată în timp în sensul disp.art. 66 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, întrucât regularizarea se impunea a fi făcută până la 8 ianuarie 2009, neintervenind nici o prelungire a acestui termen. De altfel această regularizare s-a şi realizat prin virarea sumei solicitate prin acţiunea dedusă judecăţii.
A mai arătat prima instanţă că, în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, dispoziţii care condiţionează soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a unui act normativ de legătura lui cu obiectul cauzei dedusă judecăţii dar şi să fie în vigoare la data sesizării Curţii Constituţionale şi având în vedere că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate este invocată nu mai sunt în vigoare la data formulării cererii, instanţa a apreciat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă.
Pe fondul acţiunii, instanţa a constatat că acţiunea este inadmisibilă întrucât nu se poate formula acţiune în anulare având ca obiect principal constatarea nelegalităţii sau a neconstituţionalităţii direct în faţa instanţei de contencios administrativ. A mai constat că Ordinul de plată din 31 decembrie 2008 nu poate fi calificat ca act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, sens în care a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Consiliul Local al Comunei Mădăraş, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.şi s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.
În motivele de recurs se critică soluţia instanţei de fond pentru că deşi, recunoaşte că de „modalitatea de rezolvare a excepţiei de către Curtea Constituţională depinde soluţionarea obiectului principal al acţiunii", instanţa de fond nu a trimis excepţia ridicată spre competentă soluţionare considerând cererea de sesizare ca fiind inadmisibilă.
Această soluţie a fost apreciată ca fiind greşită pentru că nu este îndeplinită niciuna dintre condiţiile de inadmisibilitate a cererii de sesizare şi nu se poate considera că dispoziţiile a căror neconstituţionalitate a fost încălcată nu ar mai fi în vigoare.
Se consideră că prin constatarea inadmisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, pentru că s-a substituit Curţii Constituţionale.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
După analiza motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 4 din OUG nr. 223/2008 pentru că ar fi inadmisibilă deoarece dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se invocă nu ar mai fi în vigoare şi nu pentru că nu ar avea legătură cu cauza.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare este inadmisibilă în cazul în care dispoziţia din lege sau ordonanţă nu mai este în vigoare la data formulării acesteia.
Un text dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă se consideră că este în vigoare atâta timp cât el nu a fost abrogat, expres sau implicit şi nu a fost modificat sau suspendat.
Atâta timp cât au existat acte normative care au modificat alte texte ale OUG nr. 223/2008, dar art. 4 a rămas nemodificat şi cum nu există nici un act normativ prin care să se fi abrogat acest articol, textul se consideră că este în vigoare.
Faptul că în art. 4 din OUG nr. 223/2008 se fac referiri la sume pe anul 2008 şi că regularizarea acestor sume cu bugetul de stat se realizează până la data de 8 ianuarie 2009, nu poate conduce la concluzia că suntem în prezenţa unor norme ce au avut o aplicare limitată în timp.
Este adevărat că art. 66 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că actele normative pot avea aplicare limitată în timp, în spaţiu sau privind obiectul reglementării.
Prin urmare, în mod greşit a reţinut prima instanţă inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale determinând inexistenţa legăturii de cauzalitate a excepţiei cu fondul cauzei numai în raport de acest considerent, astfel că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru că instanţa de fond a considerat că textul nu mai este în vigoare şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale numai pentru acest considerent, ca fi admis recurs, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare.
Totodată, în considerarea art. 129 corelat cu art. 84 C. proc. civ., instanţa era datoare să determine încadrarea corectă din punct de vedere juridic a obiectului acţiunii, ţinând seama de finalitatea urmărită prin acest demers judiciar şi nu de sensul literal al termenilor folosiţi de reclamant, precum şi de prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Acest text de lege, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, în raport cu statuările interpretative date de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 660/2007, a adus un plus de rigoare mecanismului acestui tip de acţiuni stabilind expres obiectul pe care îl pot avea: acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului; anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice să emită un act administrativ, sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.
În speţă, prin cererea introductivă a solicitat şi restituirea sumei de 210.595 lei virată la bugetul de stat prin „forţa publică", situaţie în care, în considerarea art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, inadmisibilitatea acesteia raportat la modalitatea de formulate nu putea fi reţinută.
Mai mult, deşi şi-a intitulat această cerere ca „acţiune împotriva unei ordonanţe", reclamantul a invocat, în drept, atât dispoziţiile art. 9 cât şi pe cele ale art. 8 din Legea nr. 554/2004, care reglementează obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ şi a formulat mai multe capete de cerere aşa cum chiar instanţa de fond a reţinut, respectiv, anularea ordinului de plată, obligarea Guvernului României să emită un act normativ de restituire a sumei virate şi obligarea acestuia să efectueze plata acestei sume.
De remarcat ar fi şi inadvertenţele apărute în motivarea sentinţei pentru că se face trimitere la suma de 2.648.957 lei, deşi s-a solicitat suma de 210.595 lei prin cererea de chemare în judecată, se indică restituirea sumei la bugetul judeţului Mureş deşi s-a solicitat restituirea la bugetul comunei Mădăraş.
În aceste condiţii, având în vedere şi prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora acţiunea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în cazul în care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată, va fi admis recursul, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.
La rejudecare, instanţa va analiza cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în raport de condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Se vor solicita reclamantului precizări în legătură cu temeiul juridic al cererii (art. 8 sau art. 9 din Legea nr. 554/2004) şi în raport de poziţia procesuală a acestuia să procedeze la soluţionarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Comunei Mădăraş împotriva sentinţei nr. 124 din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2402/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2407/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
