ICCJ. Decizia nr. 2424/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2424/2010
Dosar nr. 2365/115/200.
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 69 din 10 februarie 2010, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 1 şi art. 6 din OUG nr. 148/2005, reţinând că art. 4 din Legea nr. 554/2004 limitează sfera actelor a căror legalitate poate fi examinată în cadrul acestei proceduri, referindu-se numai la cele cu caracter individual.
S-a apreciat că această condiţie nu este îndeplinită în speţă, HG nr. 1025/2006 fiind un act normativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B.A.L., solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a se pronunţa pe fondul pricinii.
A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu există nicio reglementare expresă care să excludă actele normative de la controlul de legalitate în cadrul procedurii astfel instituite.
În opinia recurentei, reglementarea expresă a excepţiei de nelegalitate pentru actele administrative individuale a fost necesară pentru că, spre deosebire de acţiune, aceasta este imprescriptibilă, putând fi invocată oricând. Din acest motiv, în contextul în care acţiunea directă împotriva unui act administrativ individual este supusă unor termene, legiuitorul a înţeles să reglementeze expres excepţia de nelegalitate cu privire la acestea, care poate fi exercitată oricând.
O atare reglementare expresă nu era necesară în privinţa actelor cu caracter normativ, în cazul acestora atât acţiunea în anulare, cât şi excepţia de nelegalitate fiind imprescriptibile.
Recursul este fondat.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată şi criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reţine că subzistă în cauză motivul de nelegalitare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă, pentru argumentele ce succed.
Reclamanta-recurentă a contestat legalitatea unor prevederi ale HG nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005, act administrativ cu caracter normativ, ce conţine reguli generale de conduită, impersonale şi de aplicare repetată la un număr nelimitat de subiecţi.
Este adevărat că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 54/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, fac referire, în privinţa analizării legalităţii, numai la actele administrative cu caracter individual, ceea ce ar putea duce la concluzia că legiuitorul ar fi înţeles să limiteze sfera actelor administrative supuse controlului de legalitate în această procedură la cele cu caracter individual.
Este de observat însă că, în cuprinsul alin. (2) al art. 4, este folosită sintagma „act administrativ unilateral", fără a se mai face distincţie între cel normativ şi cel individual.
În virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte, iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, în jurisprudenţă s-a apreciat în mod constant că şi în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, în acelaşi sens fiind unificată şi jurisprudenţa instanţei supreme în materie.
În consecinţă, constatând că în mod greşit judecătorul fondului a reţinut incidenţa excepţiei inadmisibilităţii invocată de Guvernul României, fără a proceda la examinarea pe fond a excepţiei de neegalitate cu a cărei soluţionare a fost investit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 313 corelat cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ. şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul şi, casând hotărârea atacată, va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru a se pronunţa asupra fondului acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.A.L. împotriva sentinţei civile nr. 69 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2419/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2429/2010. Contencios → |
|---|
