ICCJ. Decizia nr. 2416/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2416/2010
Dosar nr. 717/42/200.
Şedinţa publică din 7 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C.S. SRL Târgovişte a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dâmboviţa, solicitând obligarea acestora la reînnoirea licenţei de funcţionare, precum şi obligarea pârâtului I.P.J. Dâmboviţa la eliberarea avizului consultativ la emiterea acestei licenţe.
În motivarea cererii s-a arătat că, fiind organizată ca o persoană juridică (având ca obiect de activitate servicii de pază) la data de 19 noiembrie 2007 a solicitat reînnoirea licenţei, potrivit HG nr. 1010/2004, cerere la care nu a primit nicio rezolvare până în prezent.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 237 din 26 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei, prima instanţă a indicat dispoziţiile HG nr. 1010/2004, dispoziţii în raport de care, reclamanta avea obligaţia cu cel puţin 5 luni înaintea expirării termenului de valabilitate a licenţei, să solicite reînnoirea acesteia.
A mai susţinut instanţa că licenţa iniţială expirase la data de 15 decembrie 2007, solicitarea reclamantei privind reînnoirea licenţei făcându-se în data de 15 februarie 2008 conform adresei nr. 34 din 15 februarie 2008.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC C.S. SRL Târgovişte, considerând-o nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arată că SC C.S. SRL are ca obiect de activitate asigurarea pazei bunurilor, obiectivelor, valorilor şi consultanţei, fiind înmatriculată la Oficiul Regist rului Comerţului la 11 iunie 2004, iar la data de 15 decembrie 2004, I.G.P.R. a eliberat licenţa de funcţionare.
În baza art. 7 Secţiunea 3 din HG nr. 1010 din 25 iunie 2004, la data de 19 noiembrie 2007 cu adresa nr. 2788, SC C.S. SRL a solicitat, prin I.P.J. Dâmboviţa, reînnoirea licenţei de către I.G.P.R., iar ulterior I.P.J. Dâmboviţa a efectuat mai multe controale la societate şi s-au ridicat mai multe înscrisuri.
În luna februarie 2008, pentru că recurenta nu a primit nici un răspuns din partea I.P.J. Dâmboviţa a solicitat I.G.P.R. cu adresa nr. 34 din 15 februarie 2008, sprijin pentru soluţionarea cererii de reînnoire a licenţei de funcţionare.
Se mai invocă şi faptul că recurenta a acţionat în judecată I.P.J. Dâmboviţa, însă prin sentinţa nr. 1142 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Dâmboviţa, irevocabilă prin Decizia nr. 266 din 17 februarie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, s-a hotărât că autoritatea publică ce are competenţa soluţionării cererii este I.G.P.R. şi nu I.P.J. Dâmboviţa.
I.P.J. Dâmboviţa şi I.G.P.R. au formulat întâmpinări şi au solicitat respingerea recursului.
4. Soluţia instanţei de fond.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Societatea recurentă a avut ca obiect de activitate asigurarea pazei lucrurilor, obiectivelor, valorilor şi consultanţei şi a avut licenţă de funcţionare eliberată la 15 decembrie 2004.
Durata de nelegalitate a acestei licenţe a fost de 3 ani, respectiv până la 15 decembrie 2007.
Potrivit art. 10 din Anexa 1 la HG nr. 1010/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţiei persoanelor, cu modificările şi completările ulterioare, documentaţia pentru avizarea în vederea reînnoirii licenţei de funcţionare se depune cu cel puţin 5 luni înaintea expirării termenului de valabilitate.
În raport de aceste prevederi, cum licenţa emisă recurentei expira la 15 decembrie 2007, documentaţia pentru reînnoirea acesteia trebuia depusă cel mai târziu la 15 septembrie 2007.
Instanţa de fond a reţinut că data depunerii documentaţiei este 15 februarie 2008, dar din probele administrate rezultă că cererea de reînnoire a fost adresată la 27 noiembrie 2007.
Însă, chiar şi în raport de această dată (27 noiembrie 2007) cererea de reînnoire nu a fost depusă cu respectarea prevederilor legale, deşi recurenta susţine contrariul, pentru că trebuia depusă până la 15 septembrie 2007, or acest lucru nu s-a întâmplat.
Prin urmare, recurenta nu a respectat prevederea legală şi nu se poate considera că depunerea documentaţiei înainte de expirarea valabilităţii licenţei ar fi suficientă pentru că aceasta trebuia depusă cu cel puţin 5 luni înainte de a expira licenţa de funcţionare.
În aceste condiţii, refuzul autorităţilor de a reînnoi autorizaţia de funcţionare este justificat
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.S. SRL Târgovişte împotriva sentinţei nr. 273 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2392/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2447/2010. Contencios → |
|---|
