ICCJ. Decizia nr. 2481/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2481/2010
Dosar nr. 1229/57/2009
Şedinţa publică din 12 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 octombrie 2009, reclamanta SC P.T. SRL Sibiu a chemat în judecată D.G.F.P. Sibiu, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 674 din 8 septembrie 2009 prin care s-au stabilit în sarcina societăţii obligaţii bugetare în valoare de 617.723 lei reprezentând impozit pe profit, impozit pe dividende şi TVA, cu penalităţi de întârziere aferente.
Reclamanta a invocat dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, arătând că sunt întrunite condiţiile cazului bine justificat şi pagubei iminente, cheltuielile efectuate pentru buna funcţionare a imobilelor închiriate în vederea desfăşurării activităţii fiind incorect apreciate ca fiind nedeductibile fiscal.
Prin sentinţa nr. 210 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, pe de o parte, că până la data stabilirii legalităţii şi temeiniciei creanţei fiscale, executarea silită a sumei prevăzute în Decizia de impunere este de natură să afecteze desfăşurarea normală a activităţii societăţii, iar pe de altă parte, prin situaţia sa patrimonială, reclamanta prezintă suficiente garanţii privind eventuala plată a creanţei fiscale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că, dat fiind caracterul prezumat legal al deciziei de impunere în litigiu, nu este îndeplinită cerinţa cazului bine justificat, instanţa de fond dispunând eronat suspendarea executării actului administrativ.
S-a mai arătat că, întrucât societatea nu a făcut dovada începerii executării silite pentru încasarea sumelor înscrise în Decizia de impunere, nu există pericolul producerii unei pagube iminente.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea constată că instanţa de fond a făcut o analiză sumară dar corectă a aparenţei dreptului în cadrul procedurii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, ordonând suspendarea executării silite a creanţei, ca o măsură provizorie de protecţie a drepturilor şi intereselor societăţii.
Astfel, împrejurările de fapt şi de drept prezentate de reclamantă, privind deductibilitatea fiscală a amortizării investiţiilor oferă suficiente indicii din care rezultă existenţa în concret a cazului bine justificat.
Pe de altă parte, s-a demonstrat prin actele privind situaţia patrimonială a firmei, că este îndeplinită şi cerinţa referitoare la iminenţa procedurii unei pagube ca o consecinţă a executării actului administrativ contestat.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 210/CA/2009 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2476/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2486/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
