ICCJ. Decizia nr. 2471/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2471/2010
Dosar nr. 884/33/200.
Şedinţa publică din 12 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 mai 2009, reclamanţii S.A.T., A.G.E.T. şi M.C.M.M. au solicitat obligarea pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită trei titluri de plată pentru cele trei imobile la care se referă Decizia nr. 3523 din 21 noiembrie 2008 de acordare a despăgubirilor în sumă de 757.289,28 lei, să le plătească efectiv şi de îndată aceste despăgubiri aferente dosarului de opţiune nr. 8.738 din 19 decembrie 2008, precum şi actualizarea despăgubirilor, cu dobânda legală până la data plăţii efective a sumelor datorate.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că pârâtele au tergiversat în mod nejustificat plata despăgubirilor cuvenite în baza Legii nr. 247/2005 şi stabilite irevocabil prin sentinţa civilă nr. 97/2007 a Curţii de Apel Cluj.
Reclamanţii au considerat că refuzul organelor administrative de a acorda în mod efectiv despăgubirile pentru imobilele confiscate reprezintă o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi un abuz de drept care trebuie sancţionat.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, faţă de dispoziţiile art. 18/2 lit. a) Titlul VIII al Legii nr. 247/2005, care prevăd că plata despăgubirilor se efectuează în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare în ordinea depunerii cererii, iar în cauză nu erau îndeplinite cerinţele legale privind existenţa titlului de plată şi ordinea de înregistrare a cererilor depuse de reclamanţi.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivând că, potrivit Legii nr. 247/2005 şi OUG nr. 81/2007, atribuţiile cu privire la achitarea despăgubirilor în numerar revin Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor prin Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.
Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 513 din 28 octombrie 2009, prin care s-a constatat că reclamanţii au renunţat la judecata acţiunii formulate împotriva pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, au fost respinse excepţiile invocate de pârâte şi a fost admisă în parte acţiunea, în sensul obligării pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să plătească reclamanţilor în contul indicat în cererea de opţiune suma de 500.000 lei stabilită prin Decizia nr. 3523 din 21 ianuarie 2008, fiind respinse cererile privind emiterea titlului de plată şi plata cheltuielilor de judecată.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost respinsă faţă de renunţarea reclamanţilor la judecata acţiunii formulate împotriva acestei pârâte.
Instanţa de fond a respins şi excepţia prematurităţii acţiunii, cu motivarea că aceasta este nefondată în raport de întârzierea nejustificată a procedurii de acordare a despăgubirilor pentru realizarea efectivă a dreptului recunoscut de Legea nr. 247/2005.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că titlul de plată a fost emis şi poate fi contestat de reclamanţi în cadrul procedurii speciale prevăzute de lege, astfel că nu se poate reţine nerespectarea de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a obligaţiei prevăzute de art. 18/1 din Titlul VII al Legii nr. 247/20005.
Instanţa de fond a considerat că este întemeiată cererea reclamanţilor privind plata efectivă a despăgubirilor cuvenite, reţinând că autoritatea pârâtă nu a asigurat un termen rezonabil pentru procedura de acordare a drepturilor lor băneşti.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că este nejustficată apărarea autorităţii pârâte privind lipsa fondurilor necesare, întrucât statul are obligaţia executării judecătoreşti irevocabile, prin adoptarea unor măsuri legale administrative şi bugetare apte să garanteze un asemenea rezultat.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţi.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit legea, deoarece a dispus plata efectivă a despăgubirilor, fără a avea în vedere dispoziţiile art. 18/2 pct. 1 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi pct. 18.24, din HG nr. 128/2008, potrivit cărora, emiterea titlului de plată şi plata despăgubirilor băneşti în numerar către persoanele îndreptăţite, se va dispune în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare în contul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, în ordinea depunerii cererilor de opţiune.
Faţă de opţiunea intimaţilor-reclamanţi, înregistrată sub nr. 08738 din 19 decembrie 2008 şi faţă de împrejurarea că despăgubirile în numerar s-au efectuat până la cererea de opţiune înregistrată cu nr. 03103 din 26 februarie 2008, recurenta a arătat că în cauză nu au fost îndeplinite cerinţele legale pentru plata efectivă a despăgubirilor solicitate.
Recurenta a criticat şi soluţia de respingere a cererii de obligare la emitere a titlului de plată, motivând că plata despăgubirilor în numerar nu poate fi efectuată fără ca titlul de plată să fie emis. În susţinerea acestei critici, au fost invocate dispoziţiile art. 3 lit. h), art. 14/1 alin. (3) şi art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite pe baza acestora şi a opţiunii persoanelor îndreptăţite, un titlu de plată şi/sau un titlu de conversie. Acelaşi text de lege prevede că titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în vederea conversiei, iar titlul de plată va fi remis Direcţiei pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operaţiunilor de plată.
În acelaşi sens, se reţine că, potrivit art. 18/2.4 din HG nr. 128/2008, în vederea acordării despăgubirilor băneşti şi/sau în acţiuni, Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor va emite titlurile de plată şi, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opţiune a persoanelor îndreptăţite a primi despăgubiri, cereri însoţite de toate documentele necesare.
Titlul de despăgubire în cuantum de 757.289,28 lei a fost emis în favoarea intimaţilor–reclamanţi prin Decizia nr. 3523 din 21 noiembrie 2008, iar aceştia şi-au exprimat opţiunea pentru plata în numerar prin cererea înregistrată sub nr. 08738 din 19 decembrie 2008.
În baza acestei decizii şi a prevederilor legale susmenţionate, s-a solicitat prin acţiune să fie obligată autoritatea recurentă să emită titlul de plată şi să efectueze operaţiunea de plată pentru despăgubirile cuvenite în baza Legii nr. 247/2005.
Instanţa de fond a respins această primă cerere din acţiune, fără a avea în vedere că plata efectivă a despăgubirilor este condiţionată de emiterea titlului de plată, iar în cauză nu s-a dovedit emiterea unui asemenea titlu care să justifice efectuarea operaţiunii de plată.
Deşi în considerentele hotărârii atacate s-a reţinut că a fost emis titlul de plată în favoarea intimaţilor - reclamanţi, concluzia instanţei de fond nu s-a întemeiat pe probele administrate, deoarece nu s-a dovedit întocmirea şi comunicarea titlului respectiv.
La dosarul cauzei s-a depus o copie a titlului de plată nr. 199 din 22 iunie 2009, dar nici una din părţi nu a confirmat autenticitatea şi valabilitatea acestui document pentru a se constata întocmirea actului administrativ necesar pentru efectuarea plăţii.
În atare situaţie, se constată că s-a dispus în mod greşit plata efectivă a despăgubirilor băneşti fără a se stabili cu certitudine dacă a fost emis titlul de plată sau dacă autoritatea recurentă nu şi-a îndeplinit această obligaţie, astfel cum au susţinut intimaţii-reclamanţi.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs şi va casa hotărârea atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Direcţia pentru acordarea Despăgubirilor în Numerar împotriva sentinţei civile nr. 513 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2447/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2476/2010. Contencios → |
|---|
