ICCJ. Decizia nr. 2458/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2458/2010
Dosar nr. 41878/3/2008
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2221 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de C.N.S.A.S. în contradictoriu cu M.N. şi, în consecinţă, a fost constatată calitatea de colaborator al securităţii pentru pârât.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că C.N.S.A.S. a declanşat verificarea din oficiu a candidatului la funcţia de Primar al comunei Ştefăneşti, judeţul Argeş, respectiv a pârâtului M.N.. Din cuprinsul notei de constatare s-a reţinut că acesta a fost recrutat în anul 1979, în scopul supravegherii informative în cadrul Liceului Industrial nr. 1 Piteşti, acesta având calitatea de pedagog în cadrul unităţii de învăţământ arătate.
Instanţa a reţinut că la data de 20 martie 1970 pârâtul a semnat angajamentul în faţa organelor de securitate şi a preluat numele conspirativ „P.I.".
Din analiza materialelor prezentate cauzei, instanţa a reţinut că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii, întrucât informaţiile ce au fost furnizate de pârât, indiferent sub ce formă, se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice sistemului comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturilor Civile şi Politice, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale fiinţei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi şi care trebuie să rămână inaccesibile.
Astfel, Curtea a concluzionat că în cauză s-a făcut dovada prevăzută de lege, reţinând şi aspectul că legiuitorul nu condiţionează constatarea calităţii de „colaborator al securităţii" de existenţa unei pluralităţi de informaţii, fiind suficientă existenţa uneia singure, dar aflată în sfera dispoziţiilor prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii de către recurent.
În motivele de recurs se arată că în mod greşit şi nelegal prin sentinţa atacată s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 şi pe cale de consecinţă i-a fost constatată calitatea de colaborator al Securităţii.
Recurentul arată că informaţia pe care a furnizat-o organelor de miliţie privind pe numitul Popa Florin, reprezenta o obligaţie de serviciu în condiţiile în care acesta era ocupat de mai multe fapte antisociale.
Tot în motivele de recurs se arată că în perioada în care a semnat angajamentul" era student la Facultatea de Educaţie Fizică din Piteşti şi intra în contact inevitabil cu studenţii arabi.
Se arată în recurs că el însuşi a avut calitatea de urmărit de către organele de securitate suferind persecuţii materiale şi profesionale.
Recurentul a depus acte conform art. 305 C. proc. civ..
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii respectiv a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
În mod corect s-a constatat, în raport de situaţia de fapt, expusă în nota de constatare din 17 septembrie 2009, existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul-recurent, în cauză fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Susţinerile din recurs nu sunt fondate în condiţiile în care din actele care au stat la baza notei de constatare rezultă că recurentul-pârât a semnat angajament cu Securitatea la data de 20 martie 1979 – fila 31 dosar fond – preluând numele conspirativ de „P.I.", iar prin acest angajament s-a angajat să sprijine organele de securitate. Faptul că recurentul apreciază că acest sprijin a reprezentat o datorie morală şi socială nu infirmă calitatea sa de colaborator. Aceasta deoarece în această calitate a furnizat informaţii Securităţii despre o anumită persoană care avea relaţii cu cetăţenii străini, informaţie care vizează îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului prevăzute de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Faptul că însuşi recurentul a avut dosar de urmărit şi a fost persecutat de Securitate nu infirmă calitatea sa de colaborator al Securităţii în condiţiile în care informaţiile furnizate, în baza angajamentului din anul 1979 îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.N. împotriva sentinţei nr. 2221 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2453/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2461/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
