ICCJ. Decizia nr. 2446/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2446/2010
Dosar nr. 977/42/200.
Şedinţa publică din 11 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 241 din 26 noiembrie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamantul D.S., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 1661 din 5 octombrie 2009, completat de Ordinul nr. 1752 din 9 octombrie 2009 şi a efectelor notificării nr. 770 din 5 octombrie 2009, cu consecinţa menţinerii efectelor Ordinului nr. 943 din 22 mai 2009 şi ale contractului de management nr. 354 din 23 mai 2009, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei pe fond.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamantul a fost numit director coordonator al Direcţiei Judeţene de Tineret Prahova, începând cu 23 mai 2009, prin Ordinul nr. 943 din 22 mai 2009 emis de pârât, între părţi încheindu-se şi contractul de management nr. 354 din 23 mai 2009 cu o durată de 4 ani.
La data de 5 octombrie 2009, pârâtul emite ordinul nr. 1661 prin care dispune încetarea contractului de management, începând cu data de 21 octombrie 2009, iar la data de 9 octombrie 2009 se emite un nou ordin cu nr. 1752 în care se precizează ca bază legală a Ordinului nr. 1661 şi a notificării nr. 770 se completează cu prevederile OUG nr. 105/2009.
Apreciind că există o îndoială puternică cu privire la legalitatea acestor acte, generată în primul rând de incoerenţa legislativă reprezentată de faptul că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009 ale cărei prevederi nu pot retroactiva, declarată neconstituţională şi având în vedere faptul că prin cele două ordine nu s-a dispus în nici un mod asupra unei eventuale încadrări a reclamantului pe o funcţie de execuţie, o astfel de obligaţie existând în sarcina angajatorului, conform Legii nr. 188/1999, creându-i-se astfel, prin lipsirea de drepturi salariale, un prejudiciu material previzibil, prima instanţă a concluzionat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a susţinut că în speţă nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii distincte impuse de lege pentru suspendarea executării actelor administrative, întrucât reclamantul nu a justificat iminenţa pagubei şi nu şi-a motivat în baza unui temei legal susţinerile conform cărora eliberarea sa din funcţie este nelegală.
Aspectele invocate de recurent pot fi circumscrise în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar prin indicarea greşită a instanţei care a pronunţat hotărârea atacată reclamantului-intimat nu i-a fost cauzată nicio vătămare, menţiunea corectă regăsindu-se în actele dosarului nr. 977/42/2009 la care a fost depusă cererea de recurs, astfel încât, având în vedere şi aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., incidenţa sancţiunii nulităţii recursului, invocată de acesta, nu a putut fi reţinută.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată şi criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reţine că recursul nu este fondat, pentru argumentele ce succed.
Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.
Îndeplinirea respectivelor condiţii se analizează în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.
În raport cu circumstanţele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului şi a împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de reclamant, îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reţinută.
Ordinul nr. 1661 din 5 octombrie 2009 a fost emis în temeiul OUG nr. 37/2009, fără ca motivul încetării contractului de management să se regăsească în una din cauzele enumerate la art. 9 al respectivului contract.
Actul normativ care a constituit temeiul legal al acestui ordin a fost abrogat prin OUG nr. 105/2009. De asemenea, atât legea de aprobare a OUG nr. 37/2009 (supusă controlului de constituţionalitate anterior promulgării), cât şi prevederile din respectiva ordonanţă ce au fost preluate integral în OUG nr. 105/2009 au fost declarate ca fiind neconstituţionale.
Curtea Constituţională a statuat astfel că, prin întreg conţinutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenţă materială, încălcând dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie.
S-a reţinut, totodată, că OUG nr. 37/2009 a exprimat, prin dispoziţiile sale, o tendinţă de politizare a structurilor guvernamentale din unităţile administrativ-teritoriale, punând în discuţie însuşi regimul constituţional şi legal al funcţiei publice .
Totodată, în condiţiile în care prin actele contestate, s-a dispus în niciun mod asupra unei eventuale încadrări a reclamantului pe o funcţie de execuţie, îndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei a fost corect reţinută, lipsirea acestuia de drepturile salariale, în integralitatea lor, echivalând cu un prejudiciu material previzibil şi dificil de reparat, în acest caz particular supus evaluării.
Mai mult, la 15 februarie 2010 cauza a fost soluţionată pe fond, prin sentinţa nr. 38/2010, ataşată la dosar (fila 21), dispunându-se anularea ordinului nr. 1661 din 5 octombrie 2009, împrejurare de natură să întărească concluzia că acordarea măsurii de protecţie provizorie a suspendării executării acestuia a fost întrutotul justificată.
În consecinţă, nefiind incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâtul-recurent va fi obligat să-i plătească reclamantului-intimat 650 lei cheltuieli de judecată justificate pentru această etapă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei civile nr. 241 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul-pârât la plata către intimatul-reclamant D.S. a sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2443/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2449/2010. Contencios → |
|---|
