ICCJ. Decizia nr. 2449/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2449/2010
Dosar nr. 614/57/200.
Şedinţa publică din 11 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta K.E. a chemat în judecată pârâţii: A.N.F.P., Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Alba solicitând anularea refuzului de avizare a promovării sale în clasă, urmare a admiterii la concursul de promovare în clasă organizat în ianuarie 2009 şi obligarea pârâtei să emită avizul favorabil în acest sens, conform prevederilor art.9 din OG nr. 6/2007, HG nr. 611/2008, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta, funcţionar public în cadrul A.F.P. Blaj, a susţinut că deşi a fost declarată admisă la concursul de promovare în clasă organizat în ianuarie 2009, pârâta A.N.F.P. refuză emiterea avizului de promovare, cu toate că este absolventă a învăţământului superior de lungă durată, în specialitatea în care lucrează, încă din anul 1982, şi a Facultăţii de Ştiinţe Economice, Cooperare Internaţională Marketing şi Management Informatizat Integral, cu durata studiilor 3 ani, absolvită în 2008. Reclamanta a arătat că refuzul pârâtei nu este întemeiat mai ales că mulţi angajaţi ai pârâţilor de ordinul 2 şi 3 sunt absolvenţi ai aceleiaşi facultăţi şi au fost avizaţi favorabil de pârâtă pentru promovarea în clasă superioară.
Prin încheierea de şedinţă din 1 iulie 2009 excepţiile invocate de pârâtă A.N.F.P. prin întâmpinare - respectiv excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîncadrarea în prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi neefectuarea de către reclamantă a procedurii prealabile, astfel cum impuneau dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 - au fost respinse de curtea de apel, ca neîntemeiate. La acelaşi termen, curtea de apel a admis, în principiu, cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul reclamantei de C.I.I.S.T.E. (denumirea anterioară: I.A.C.I.E.S.T.E.).
Prin sentinţa nr. 182/F/CA/2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta A.N.F.P. şi a obligat această pârâtă să emită avizul favorabil promovării în clasă, în baza examenului susţinut de reclamantă în ianuarie 2009. Prin aceeaşi sentinţă, curtea de apel a respins acţiunea reclamantei împotriva pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Alba, a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de C.I.I.S.T.E. precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta A.N.F.P. împotriva Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi a obligat pârâta A.N.F.P. să-i plătească reclamantei suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut în esenţă, faptul că reclamanta, în anul 1981 a absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice, specialitatea contabilitate şi economie agrară din cadrul Universităţii Babeş Bolyai, Cluj Napoca şi ca urmare a fost încadrată în funcţia de economist contabil, contabil şef, director economic şi inspector financiar în diferite unităţi economice şi instituţii până la data de 10 noiembrie 2006 când s-a încadrat la D.G.F.P. Alba - A.F.P. Blaj în funcţia de referent superior clasa III, treapta 3, că în luna ianuarie 2009, reclamanta s-a înscris şi a susţinut examenul de promovare în clasă organizat de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Alba, conform art. 9 din OG nr. 6/2007 şi HG nr. 611/2008, însă documentaţia înaintată apoi la pârâta A.N.F.P. nu a fost avizată pentru promovarea în clasă, pârâta invocând motivul că universitatea pe care a absolvit-o reclamanta în iulie 2008 nu este acreditată sau autorizată să emită diplome recunoscute de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
Curtea de apel a reţinut că deşi prin sentinţa civilă nr. 911 din 20 martie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei SC C.I.I.S.T.E. SRL împotriva pârâţilor Guvernul României şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului pentru anularea HG nr. 676 din 18 iulie 2007 prin care au fost aprobate instituţiile de învăţământ superior acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu sentinţa rămasă irevocabilă la data de 27 noiembrie 2008 prin respingerea recursului, reclamanta a dovedit faptul că a urmat anterior cursurile de lungă durată la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii Babeş Bolyai Cluj Napoca obţinând Diploma de licenţă în ştiinţe economice specialitatea contabilitate şi economie agrară.
Ca urmare, instanţa a constatat că reclamanta îndeplineşte condiţiile de promovare prevăzute de art. 9 din OG nr. 6/2007 actualizată, chiar dacă nu se iau în considerare studiile ulterioare urmate la C.I.I.S.T.E. aceasta având absolvite legal studii superioare de lungă durată în specialitatea contabilitate.
Reţinând că pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Alba au organizat examenul şi au trimis toată documentaţia necesară promovării în clasă pentru avizare la pârâta A.N.F.P. Bucureşti, acţiunea promovată de reclamantă împotriva acestora a fost apreciată de instanţa de fond ca neîntemeiată.
În ce priveşte cererea de intervenţie accesorie, aceasta a fost respinsă de instanţa de fond în considerarea Deciziei nr. 4356 din 27 noiembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar în ce priveşte cererea pârâtei A.N.F.P. de chemare în garanţie a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării instanţa, a apreciat că, în raport cu motivului reţinut pentru admiterea acţiunii reclamantei, respectiv faptul că aceasta a absolvit legal cursuri universitare de lungă durată, se impune respingerea acestei cereri, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta A.N.F.P.
În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esenţă, că:
- hotărârea pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu încălcarea legii, respectiv cu încălcarea art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu a fost parcursă procedura administrativă prealabilă, astfel că invocă excepţia neîndeplinirii acestei proceduri; în legătură cu această chestiune, s-a învederat că plângerea prealabilă nu a fost comunicată la sediul A.N.A.F. Bucureşti şi nu se cunosc nici motivele pentru care instanţa de fond a respins excepţia respectivă;
- instanţa de fond a interpretat eronat prevederile art. 9 din OG nr. 6/2007, text legal care reglementează promovarea funcţionarilor publici încadraţi la nivel de studiu superior, care au absolvit studii la nivel superior, în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea, prin transformarea postului, cu avizul A.N.A.F.; din coroborarea acestei prevederi legale cu art. 68 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, rezultă că este impusă condiţia ca diploma de studii de nivel superior să fi fost dobândită ulterior dobândirii calităţii de funcţionar public, or, reclamanta a absolvit studii superioare cu diplomă de licenţă în 1981, înainte de a deveni funcţionar public, astfel că prevederile art. 68 alin. (1) nu se aplică în acest caz.
Recursul este întemeiat în ceea ce priveşte fondul cauzei şi urmează să fie admis, iar excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile urmează să fie respinsă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
În privinţa excepţiei vizând procedura prealabilă reglementată în art. 7 din Legea contenciosului administrativ, despre care recurenta susţine că nu a fost parcursă de reclamantă anterior sesizării instanţei de judecată, Înalta Curte reţine că procedura în discuţie este reglementată ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ însă numai în privinţa acţiunilor care vizează anularea unui act administrativ, nu şi în cazul acţiunilor întemeiate pe tăcerea administraţiei sau pe refuzul nejustificat de rezolvare a cererii. În speţă, chiar dacă reclamanta a utilizat formula „…anularea refuzului de avizare a promovării….", este evident că acţiunea doamnei K.E. se întemeiază pe refuzul pârâtei de a aviza promovarea acesteia în clasă, fiind fără echivoc vorba de un fapt administrativ, nu de un act administrativ, astfel că parcurgerea procedurii reglementate în art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu este cerută de lege.
Pe fondul cauzei, constată Înalta Curte, acţiunea reclamantei nu este fondată, astfel că hotărârea primei instanţe este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
Este de observat că promovarea în clasă pentru care este necesar avizul A.N.F.P., de natura celui solicitat de reclamantă, îi priveşte pe funcţionarii publici de execuţie care dobândesc o diplomă de studii de nivel superior în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea.
În această materie, în art. 68 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cum era în vigoare la data promovării acţiunii, s-a prevăzut că: „În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea, funcţionarii publici de execuţie au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei funcţii publice într-o clasă superioară celei în care sunt încadraţi, în condiţiile legii".
La rândul său, în art. 9 alin. (2) din OG nr. 6/2007 s-a prevăzut că „Promovarea, în condiţiile legii, a funcţionarilor publici încadraţi pe funcţii publice cu nivel de studiu inferior, care au absolvit studii de nivel superior în specialitatea în care îşi desfăşoară specialitatea, se face prin transformarea postului pe care aceştia sunt încadraţi, cu avizul A.N.F.P.".
Aşadar, din conţinutul textelor legale precitate rezultă cu evidenţă că promovarea unui funcţionar public de execuţie, în temeiul acestor prevederi legale, într-o clasă superioară celei care este încadrat, este posibilă doar în ipoteza în care acesta a dobândit diploma de studii de nivel superior ulterior dobândirii calităţii de funcţionar public.
În speţă, corect, A.N.F.P. i-a refuzat reclamantei avizul pentru că diploma de licenţă în baza căreia solicitase acel aviz şi care deşi fusese obţinută ulterior dobândirii statutului de funcţionar public, nu putea sta la baza promovării deoarece fusese eliberată de o instituţie de învăţământ neacreditată.
Or, în această situaţie, judecătorul fondului nu putea admite acţiunea reclamantei, cu motivarea că doamna K.E. posedă o diplomă de licenţă din anul 1981, pentru că, pe de o parte, nu în baza acesteia a fost solicitat avizul A.N.F.P., iar pe de altă parte, deoarece în privinţa diplomei obţinută anterior dobândirii calităţii de funcţionar public nu sunt incidente prevederile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta A.N.F.P. şi, în consecinţă, va modifica sentinţa recurată, în sensul că va respinge acţiunea.
În consecinţă, faţă de soluţia dată acţiunii principale, Înalta Curte va respinge atât cererea de chemare în garanţie, cât şi cererea de intervenţie accesorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.F.P. împotriva sentinţei nr. 182/F/CA din 23 septembrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta K.E. precum şi cererea de intervenţie accesorie şi cea de chemare în garanţie, ca neîntemeiate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2446/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2452/2010. Contencios → |
|---|
