ICCJ. Decizia nr. 2452/2010. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2452/2010

Dosar nr. 4542/86/200.

Şedinţa publică din 11 mai 201.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 272 din 14 decembrie 2009, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.G., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Suceava – D.G.A.S.P.C. - C.E.M.P.H. şi C.S.E.P.H.A., prin A.N.P.H., pentru anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 10328 din 11 decembrie 2008 şi a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 4878 din 29 aprilie 2008.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Decizia nr. 297384 din 31 decembrie 2004, Direcţia de asistenţă socială din cadrul Consiliului Judeţean Suceava a dispus ca începând cu data de 1 ianuarie 2005 reclamantul B.L.G. să primească o indemnizaţie de 1.400.000 ROL în calitate de persoană cu handicap III.

La 11 decembrie 2008, pe baza actelor medicale eliberate la aceeaşi dată, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi de la nivelul judeţului Suceava a emis certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 10328, stabilind gradul de handicap III, cu codul de boală F 71, H91 şi codul de handicap 7 (handicap asociat), fără termen de revizuire, valabilitatea certificatului fiind permanentă.

Concluziile acestei Comisii au fost confirmate prin Decizia nr. 4878 din 29 aprilie 2009 emisă de C.S.E.P.H.A. Bucureşti, care, pe baza criteriilor prevăzute în Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1192 din 14 decembrie 2007al Ministrului Sănătăţii Publice, a stabilit acelaşi diagnostic clinic şi cod de handicap ce justifică un grad mediu de handicap.

Pe baza actelor medicale depuse la dosar, prima instanţă a constatat că reclamantul nu se regăseşte în niciuna dintre situaţiile pentru care se acordă gradul de handicap accentuat, prevăzute în ordinul comun anterior indicat, deficienţa auditivă a acestuia justificând încadrarea în grad mediu de handicap, cum corect s-a stabilit prin actele contestate.

Pentru încadrarea în grad de handicap a persoanelor cu întârziere mentală uşoară, cum este cazul celei reţinute în actele medicale ale reclamantului, este necesară o asociere a retardului mintal cu altă deficienţă senzorială, epilepsie, tulburări de comportament sau autism, asociere care nu este atestată prin înscrisurile depuse.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B.L.G., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii şi, în consecinţă, a se dispune anularea actelor atacate, reîncadrarea sa în gradul de handicap II, plata retroactivă a sumelor de bani la care era îndreptăţit, pentru anii 2009, 2010 şi acordarea tuturor facilităţilor de care ar fi beneficiat ca persoană cu handicap gradul II.

În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că încadrarea în grad de handicap mediu este greşită, fiind realizată în mod abuziv sau printr-o gravă eroare materială, întrucât actele medicale atestă că retardul său mintal s-a agravat de la QI=70 la QI=68, iar criteriile medicale aprobate prin Ordinul comun nr. 762/1992/ 2007 existau şi înainte de revizuirea realizată în luna decembrie 2007, când a fost încadrat în gradul II de handicap.

S-a apreciat, totodată, că în perioada 2004-2008 medicii care l-au examinat pe reclamantul-recurent pentru Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap au stabilit în mod greşit diagnosticul de hipoacuzie mixtă severă dreapta şi moderată stânga, întrucât în cei peste 19 ani de la data diagnosticării realizate de Centru Medical Bucureşti auzul său a scăzut.

Recursul nu este fondat.

Examinând actele dosarului şi susţinerile recurentului, prin prisma dispoziţiilor art. 304, art. 3041 C. proc. civ. şi a prevederilor legale incidente şi materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reţine că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii şi nu subzistă în cauză nici un alt motiv de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea acesteia, pentru argumentele ce succed.

Reclamantul-recurent B.L.G., persoană cu handicap din anul 2005, s-a considerat nedreptăţit prin actele contestate şi hotărârea pronunţată de prima instanţă, apreciind că în mod neîntemeiat i-a fost modificată încadrarea în grad de handicap la reevaluarea realizată în data de 11 decembrie 2008.

Încadrarea în grad de handicap a acestuia în perioada 2005-2007 s-a realizat în baza Ordinului nr. 762/2002 al Ministrului Sănătăţii şi Familiei, care a fost abrogat numai odată cu intrarea în vigoare a Ordinului comun nr. 762/1992/2007 al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ministrului Sănătăţii Publice, respectiv la 1 ianuarie 2008.

Ca atare, susţinerile recurentului în sensul că reevaluarea realizată în anul 2007 a avut la bază aceleaşi criterii medicale, respectiv cele aprobate prin Ordinul comun nr. 762/1992/2007 nu sunt reale.

Conform criteriilor medicale stabilite prin acest ordin comun, în vigoare de la data de 1 ianuarie 2008, încadrarea în grad de handicap accentuat a persoanelor adulte se face numai când persoana prezintă întârziere mentală accentuată (QI 21-34).

Actele medicale prezentate de recurent atestă faptul că acesta prezintă un retard mintal uşor (QI 68) ceea ce nu justifică acordarea gradului de handicap accentuat.

În ceea ce priveşte încadrarea în grad de handicap a persoanelor cu întârziere mintală uşoară (QI 50-55/77), aceleaşi criterii medicale impun cerinţa asocierii cu altă deficienţă senzorială, epilepsie, tulburări comportamentale sau autism, asocieri care nu rezultă din înscrisurile medicale depuse de recurent.

La evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor auzului se ţine cont, conform aceloraşi criterii, de: afecţiuni cronice auditive, congenitale sau dobândite precoce (copilărie/adolescenţă), însoţite de hipoacuzie, protezabile sau neprotezabile , ori cu surditate (cofoză) cu/fără tulburări de comunicare (surdo-mutitate - surdocecitate).

Gradul deficienţei auditive – uşoară, medie, accentuată sau gravă - se stabileşte în raport de modificarea parametrilor funcţionali specifici (audiograma).

Încadrarea în grad de handicap accentuat este prevăzută atunci când: (i) pierderea auzului se situează peste 70 db care se protezează greu, asociată cu tulburări psihice şi de limbaj; (ii) persoana prezintă surditate congenitală sau dobândită înaintea achiziţionării limbajului, însoţită de mutitate (surdocecitate cu dementizare slabă/nulă), cu pierdere peste 95db (cofoză).

Or, aşa cum rezultă din documentele medicale aflate la dosar, recurentul nu se regăseşte în niciuna din aceste situaţii, afecţiunile auditive de care suferă acesta justificând doar încadrarea în gradul mediu de handicap.

Ca atare, legalitatea actelor contestate a fost corect reţinută de prima instanţă, criticile aduse hotărârii atacate fiind nejustificate.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de B.G. împotriva sentinţei nr. 272 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2452/2010. Contencios