ICCJ. Decizia nr. 2570/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2570/2010
Dosar nr. 885/59/2009
Şedinţa de la 14 mai 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal reclamanţii Consiliul Local Caransebeş şi Municipiul Caransebeş, prin Primar au solicitat în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. anularea deciziei nr. 5699 din 03 aprilie 2009 emisă de pârâtă şi exonerarea de plata sumei de 174.749,49 RON.
În motivarea cererii lor, reclamanţii au arătat că la data de 29 ianuarie 2009 în urma controlului efectuat de Direcţia Antifraudă şi Control din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - A.P.I.A. având ca obiect verificarea cererilor pentru acordarea sprijinului direct pe suprafaţă de teren, aferent anului 2007 pentru fermele mai mari de 50 ha, s-a întocmit procesul–verbal de constatare din 29 ianuarie 2009, prin care s-a stabilit că reclamantul Consiliul Local Caransebeş datorează A.P.I.A. suma de 174.749,49 RON, cu motivarea că suma alocată ca spijin nu a fost utilizată pentru desfăşurarea de activităţi agricole.
Prin Decizia din 03 aprilie 2009 a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare din 29 ianuarie 2009 emis de pârâtă.
Reclamanţii susţin că impunerea este nelegală pentru că s-au respectat toate condiţiile impuse de Regulamentul Consiliului Europei nr. 1782/2003 şi ale OUG nr. 125/2006.
Prin sentinţa nr. 289 din 14 octombrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în considerarea prevederile art. 3-7 şi art. 10 din OG nr. 79/2003, care reglementează incidenţa dispoziţiilor C. proCod Fiscal privind recuperarea fondurilor comunitare neeligibile.
În raport de aceste constatări, Curtea de Apel a apreciat că devin aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în materia contenciosului fiscal, competenţa materială a instanţei fiind guvernată de criteriul valoric şi nu de nivelul autorităţii publice care emite un act fiscal.
Prin sentinţa nr. 51 din 22 octombrie 2010, Tribunalul Caraş-Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând în motivarea sentinţei că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.P.I.A., Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală, A.P.I.A. este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat.
Tribunalul a apreciat că în raport de obiectul acţiunii care constă în anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, respectiv Decizia din 03 aprilie 2009, sunt incidente dispoziţiile art. 3 pct. 1) din C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 iar criteriul valoric avut în vedere, este irelevant, atâta timp cât se contestă actul administrativ prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva titlului de creanţă fiscal.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă materială între cele două instanţe judecătoreşti de grade diferite, Tribunalul Caraş-Severin prin aceeaşi hotărâre a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru regulator de competenţă, în temeiul art. 21 C. proc. civ.
Soluţionând conflictul negativ ivit între Tribunalul Caraş-Severin şi Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
După cum se constată din înscrisurile existente la dosarul cauzei, obiectul cauzei îl reprezintă anularea deciziei nr. 5699 din 03 aprilie 2009 emisă de A.P.I.A. prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare nr. 2236 din 29 ianuarie 2009 întocmit de Direcţia Antifraudă şi Control din cadrul autorităţii pârâte, prin care s-a stabilit că reclamantul Consiliul Local Caransebeş datorează A.P.I.A. suma de 174.749,49 RON acordată ca sprijin pe suprafaţă de teren, aferent anului 2007, pentru fermele mai mari de 50 ha, reprezentând creanţă bugetară cuvenită bugetului Uniunii Europene - Fondul European pentru Garantare în Agricultură.
Prin urmare, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către Consiliul Local Caransebeş a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată.
Conform art. 4 alin. (2) din această ordonanţă, creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
Procesul-verbal de constatare din 29 ianuarie 2009 întocmit de Direcţia Antifraudă şi Control din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - A.P.I.A. reprezintă, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) din OG nr. 79/2003, modificată, titlu de creanţă, iar potrivit alin. (4), constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proCod Fiscal
Potrivit art. 3 alin. (6) din OG nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de C. proCod Fiscal
Prin urmare, fiind vorba de recuperarea unei creanţe fiscale asimilate, competenţa materială a instanţei se stabileşte prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Din acest motiv, competenţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal ce soluţionează plângerea împotriva deciziei administrativ-fiscale emise în calea administrativă de atac este stabilită în funcţie de suma contestată, conform textului legal amintit şi nu în funcţie de rangul organului emitent al cărui act este atacat în instanţă.
Având în vedere considerentele expuse cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă, în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Consiliul Local Caransebeş şi Municipiul Caransebeş, prin Primar şi pârâta A.P.I.A. în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2552/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2568/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
