ICCJ. Decizia nr. 2571/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2571/2010
Dosar nr. 16157/233/2009
Şedinţa de la 14 mai 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu-Mureş, reclamanta SC B.S.M. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia de Monitorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanţelor Publice Bucureşti, suspendarea executării Hotărârii din 14 mai 2009 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus măsura suspendării temporare a licenţelor de exploatare a aparatelor de joc, pe o perioadă de 6 luni.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma unui control efectuat de către Garda Financiară Galaţi la un punct de lucru al unui asociat în participaţiune, s-a întocmit procesul-verbal de contravenţie, prin care la pct. 1 s-a consemnat săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 81 alin. (1) lit. g) din HG nr. 251/1999 privind condiţiile de autorizare, organizare şi exploatare a jocurilor de noroc, aplicând reclamantei amenda maximă de 100 RON.
În temeiul sesizării formulate de către Garda Financiară Galaţi, Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanţelor Publice Bucureşti a emis hotărârea din 14 mai 2009, prin care, în temeiul art. 82 alin. (1) şi (2) din HG nr. 251/1999 a suspendat pe o perioadă de 6 luni licenţele reclamantei.
Reclamanta a precizat că a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de contravenţie, iar până la soluţionarea acestei plângeri nu este normal să-i fie suspendate licenţele.
Reclamanta a mai arătat că a formulat contestaţie administrativă împotriva Hotărârii nr. 636390 din 17 iunie 2009 de suspendare a licenţelor.
Ulterior, printr-o cerere precizătoare la acţiune, reclamanta a solicitat anularea Hotărârilor din 14 mai 2009 şi din 17 iunie 2009 emise de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanţelor Publice Bucureşti, precum şi suspendarea executării hotărârii din 14 mai 2009 până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Prin sentinţa nr. 106 din 09 octombrie 2009, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, reţinând că potrivit art. 81 din HG nr. 251/1999 privind condiţiile de autorizare a jocurilor de noroc sunt reglementate contravenţiile şi sancţiunile principale, iar la art. 82 sunt prevăzute sancţiunile complementare, respectiv sancţiunea suspendării temporare, până la 6 luni, precum şi anularea licenţei pentru exploatarea jocurilor de noroc, care se pot dispune numai de către Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanţelor Publice Bucureşti, la propunerea organului constatator.
S-a reţinut că reclamanta atacă tocmai măsura complementară a suspendării temporare a licenţei pentru exploatarea jocurilor de noroc, prevăzută de acest text de lege şi prin urmare, fiind în prezenţa unei sancţiuni contravenţionale complementare, potrivit art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001 competentă să soluţioneze plângerea este judecătoria în circumscripţia căreia a fost săvârşită contravenţia.
Prin sentinţa nr. 89 din 08 ianuarie 2009, Judecătoria Galaţi, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, reţinând că măsura suspendării pe o perioadă de 6 luni a licenţelor acordate reclamantei, luată de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanţelor Publice Bucureşti, nu este o măsură complementară sancţiunii contravenţionale, ci este o măsură de sine stătătoare luată în baza unei act administrativ unilateral emis de o autoritate centrală.
Hotărârea din 14 mai 2009 emisă de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanţelor Publice este un act administrativ, astfel încât împotriva lui se face plângere în temeiul Legii contenciosului administrativ. De altfel, chiar în cuprinsul Hotărârii din 14 mai 2009 se prevede la art. 2 că ea poate fi atacată în temeiul Legii contenciosului administrativ.
Fiind un act administrativ emis de o autoritate sau de o instituţie centrală, competenţa de soluţionare revine Curţilor de Apel.
Prin aceeaşi sentinţă, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 20 şi următoarele din C. proc. civ., Judecătoria Galaţi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând şi soluţionând conflictul de competenţă cu care a fost legal investită, Înalta Curte stabileşte că este competentă să soluţioneze cauza de faţă Curtea de Apel Târgu-Mureş, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin cererea de chemare în judecată cu care a învestit instanţa de contencios administrativ, astfel cum a fost ea precizată la data 23 iulie 2009 reclamanta SC B.S.M. SRL a solicitat anularea Hotărârilor nr. din 14 mai 2009 şi din 17 iunie 2009 emise de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanţelor Publice Bucureşti, precum şi suspendarea executării hotărârii din 14 mai 2009 până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Hotărârea din 17 iunie 2009 emisă de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanţelor Publice Bucureşti a fost dată în soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Hotărârii din 14 mai 2009 emisă de aceeaşi autoritate pârâtă.
Prin Hotărârea din 14 mai 2009, contestată, s-a dispus măsura suspendării temporare pe o perioadă de 6 luni a licenţelor pentru exploatarea jocurilor de noroc deţinute de reclamantă fiind emisă de autoritatea fiscală pârâtă în temeiul art. 82 alin. (2) din HG nr. 251/1999 privind condiţiile de autorizare, organizare şi exploatare a jocurilor de noroc, în limita competenţelor legale, prevăzute la art. 5 din Regulamantul de organizare şi funcţionare a Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc, aprobat prin actul normativ mai sus menţionat (Anexa II) şi în raport de propunerea formulată de Garda Financiară Galaţi, ca urmare a constatării încălcării de către societatea reclamantă a dispoziţiilor art. 81 alin. (3) din acelaşi act normativ.
În cauză, Înalta Curte apreciază că nu sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cum în mod greşit a reţinut Curtea de Apel Târgu-Mureş, întrucât măsura suspendării temporare a licenţei de exploatare nu constituie o sancţiune complementară celei aplicate ca urmare a constatării contravenţiei, ci este o măsură aplicată printr-un act administrativ a cărui legalitate este cenzurabilă pe calea contenciosului administrativ, aşa cum de altfel se prevede şi în art. 2 din Hotărârea din 14 mai 2009, fiind dispusă de autoritatea fiscală conform competenţelor în domeniul său de activitate şi în baza unor dispoziţiilor normative cu caracter special.
În acest sens sunt dispoziţiile art. 3 alin. (3) din OUG nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activităţilor din domeniul jocurilor de noroc, în vigoare la data sesizării instanţei de contencios administrativ, care stabilesc că ,,nerespectarea normelor privind autorizarea, organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, aprobate prin hotărârea Guvernului atrage după sine răspunderea administrativă şi poate conduce la suspendarea ori la anularea licenţei”.
În contenciosul administrativ, competenţa materială a instanţei de fond este reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie două criterii de determinare a competenţei, în funcţie de obiectul litigiului: criteriul poziţionării autorităţii emitente a actului atacat în sistemul administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) şi criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat
În speţă, reclamanta a solicitat prin cererea precizatoare, anularea hotărârilor din 14 mai 2009 şi din 17 iunie 2009 emise de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanţelor Publice Bucureşti şi suspendarea executării hotărârii din 14 mai 2009 având ca obiect măsura suspendării temporare a licenţelor de exploatare a jocurilor de noroc.
În aceste condiţii, la stabilirea competenţei materiale a instanţei de fond se va avea în vedere criteriul poziţionării autorităţii emitente a actului atacat în sistemul administraţiei publice.
Cum actele administrative atacate au fost emise de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanţelor Publice Bucureşti, autoritate publică centrală, competentă să soluţioneze cauza de faţă este Curtea de Apel.
În consecinţă, Înalta Curte, în raport de considerentele anterior expuse, va stabili competenţa în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC B.S.M. SRL. şi pe pârâta Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 2577/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2549/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
---|