ICCJ. Decizia nr. 2577/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2577/2010
Dosar nr. 237/36/2008
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată în contencios administrativ , reclamantul S.A. a solicitat anularea Deciziei nr. 901 din 28 noiembrie 2007 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a Hotărârii nr. 639 din 25 octombrie 2006 emisă de Comisia judeţeană Constanţa pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că actele administrative a căror anulare o solicită sunt nelegale, deoarece contravin Hotărârii din 04 ianuarie 2000 a Comisiei judeţene de fond funciar, prin care a fost validată propunerea Comisiei locale a comunei D., privind atribuirea suprafeţei de 20,5 ha în exclusivitate reclamantului. Or, prin Decizia nr. 901/2007, reclamantul a luat cunoştinţă de faptul că în titlul de despăgubire au fost incluşi încă 9 moştenitori, despre care apreciază că nu au nici un drept asupra terenului în discuţie, nefiind cuprinşi în propunerea comisiei locale.
Instanţa sesizată a dispus introducerea în cauză a tuturor beneficiarilor actelor administrative contestate şi a pus în discuţie, din oficiu, excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Constanţa în soluţionarea capătului de cerere privind anularea Hotărârii nr. 639/2006 emisă de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului.
Prin încheierea din 26 iunie 2008 , s-a dispus disjungerea celor două capete de cerere şi declinarea competenţei de soluţionare a capătului de cerere privind anularea Hotărârii nr. 639/2006 în favoarea Judecătoriei Mangalia, reţinând spre soluţionare capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 901/2007 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în legătură cu care, la 19 noiembrie 2008,s-a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea cauzei cu care a fost sesizată Judecătoria Mangalia.
La data de 29 septembrie 2009, reclamantul a solicitat repunerea cauzei pe rol, completându-şi cererea cu un nou capăt de cerere , privind obligarea pârâţilor la daune morale şi materiale, în cuantum neprecizat.
Prin sentinţa civilă nr. 487/CA din 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului S.A., ca nefondată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa fondului a reţinut că, prin Decizia nr. 901/2007 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a decis emiterea titlului de despăgubire în favoarea pârâţilor T.G., P.M., D.E., D.A., G.N., S.I.R., V.V., B.E. şi R.G.G., precum şi a reclamantului S.A.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a avut în vedere Hotărârea comisiei judeţene Constanţa pentru aplicarea legilor fondului funciar nr. 639/2006, precum şi raportul de evaluare întocmit. S-a apreciat că, prin hotărârea menţionată, au fost validate propunerile Comisiei locale D., potrivit cărora, atât reclamantul cât şi pârâţii figurează ca moştenitori ai defunctului S.M.
Totodată, s-a avut în vedere că, prin sentinţa pronunţată de Judecătoria Mangalia, rămasă irevocabilă, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de reclamantul S.A. împotriva Hotărârii nr. 639/2006, soluţionându-se astfel problema emiterii titlului de despăgubiri în favoarea celor 9 persoane menţionate.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs reclamantul S.A. pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii sub două aspecte:
Primul viza soluţionarea fondului contestaţiei, care în mod greşit a fost respinsă ca nefondată şi a doua care viza nepronunţarea instanţei de fond pe capătul de acţiune privind daunele morale solicitate expres de recurentul-pârât prin solicitarea formulată de avocatul ales în şedinţa publică din 04 noiembrie 2009.
Recurentul arată că instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care prevăd obligaţia soluţionării cererii de acordare a daunelor materiale şi morale în cazul soluţionării acţiunii formulate în baza Legii nr. 554/2004.
Se solicită admiterea recursului şi pe fond admiterea cererii de daune astfel cum a fost formulată.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerentele.
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 şi a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
În motivele de recurs recurentul nu invocă nici un motiv de nelegalitate privind soluţia de fond dispusă prin sentinţa atacată prin care s-a menţinut ca legal emisă Decizia nr. 901 din 28 noiembrie 2007 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care s-a stabilit dreptul tuturor moştenitorilor de a primi despăgubiri conform Hotărârii din 25 octombrie 2006 emisă de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a comisiei locale D.
Cererea reclamantului-recurent de despăgubiri materiale şi morale nu a fost precizată în fapt în ceea ce priveşte cuantumul şi natura acestor pretenţii neputând fi reţinute concluziile din şedinţa din 04 noiembrie 2009.
Pe de altă parte cererea privind daunele materiale şi morale are caracter subsidiar, iar conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 pot fi acordate numai în cazul admiterii acţiunii principale având ca obiect anularea Deciziei nr. 901/2007 fiind respinsă cererea principală ca nefondată şi apreciind ca neprecizată cererea de daune , în mod legal instanţa de fond a respins ca nefondată acţiunea în integralitate astfel cum a fost formulată, recurentul-reclamant neavând dreptul de a primi daunele solicitate.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.A. împotriva sentinţei civile nr. 487/CA din 04 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2582/2010. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 2571/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
