ICCJ. Decizia nr. 2591/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2591/2010
Dosar nr. 789/35/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată în contencios administrativ , reclamanta A.G. Satu Mare a chemat în judecată pârâtul I.N.C.D.I. Bucureşti, solicitând obligarea acestuia la radierea numelui de domeniu „bursadecreante.ro".
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că, în cursul lunii ianuarie 2008, membrii asociaţiei i-au făcut cunoscut că le sunt lezate drepturile şi interesele legitime, prin existenţa în cadrul zonei domeniilor, ro a unei pagini de internet înregistrată sub titulatura ..bursadecreante.ro". A luat cunoştinţă de funcţionarea la adresa de internet menţionată a Bursei Române de Creanţe, care comercializează prezumtive creanţe, acestea putând fi licitate de orice persoană, lipsind elementele de identificare ale titularului domeniului, cum ar fi informaţiile privind înregistrarea la Registrul Comerţului, sediul/domiciliul, codul de identificare fiscală, număr de fax sau telefon.
Solicitarea adresată de reclamantă pârâtului - autoritate competentă în înregistrarea şi administrarea domeniilor din zona ro -de a dispune anularea domeniului „bursadecreante.ro", întrucât informaţiile cuprinse în cadrul acestuia contravin art. 34 din Regulamentul de înregistrare al domeniilor ro a primit un refuz de soluţionare favorabilă, sub motivaţia că deţinătorul domeniului respectiv îşi asumă răspunderea pentru conţinutul paginii de internet, iar reclamanta se poate adresa organelor competente, în speţă D.I.I.C.O.T.
Reclamanta apreciază că refuzul pârâtului este de natură să o afecteze în mod direct, deoarece denumirea domeniului menţionat creează confuzie printre utilizatorii de internet, fiind întrunite condiţiile cerute pentru anularea unui domeniu, prevăzute de regulamentul menţionat.
Consideră că anularea domeniului arătat se impune, deoarece:
- deţinătorul este o persoană fizică, numărul de telefon precizat la data înregistrării fiind inexistent;
- activitatea de securizare a creanţelor poate fi întreprinsă, ulterior autorizării de către C.N.V.M., potrivit Legii nr. 31/2006, numai de o persoana juridică autorizată;
- nepublicarea în cadrul paginii de internet respective a datelor cerute de art. 5 din Legea nr. 365/2001;
- prezenţa în cadrul paginii de internet a datelor cu caracter personal, fiind compromis dreptul la viaţa privată, în sensul art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi încălcându-se prevederile art. 2 din Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automată a datelor, ratificată de România prin Legea nr. 682/2001.
Prin sentinţa nr. 107/CA/2008-PI din 09 iunie 2008 , Curtea de Apel Oradea a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată, iar recursul declarat de reclamantă a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia din 14 ianuarie 2009, care a casat hotărârea, trimiţând cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 249/CA/2009 din 14 decembrie 2009, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, Curtea de Apel Oradea a reţinut că, potrivit art. 32 din Regulile pentru înregistrarea numelor de domenii şi subdomenii din zona.ro, instanţele din Bucureşti vor fi singurele în măsură să rezolve pe cale judecătorească disputele ce pot apărea în legătură cu numele de domeniu. S-a apreciat că excepţia priveşte o necompetenţă de ordine publică, potrivit dispoziţiilor art. 159 pct. 3 din C. proc. civ.
Împotriva hotărârii de declinare a declarat recurs reclamanta A.G. Satu Mare.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanţa de fond s-a raportat la prevederile Regulamentului privind înregistrarea domeniilor.ro prezentat pe pagina de internet a intimatei.
În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 8 C. proc. civ., reclamantul are dreptul să investească material instanţa de la domiciliul său. Împrejurarea că un act cu valenţă neprecizată, publicat pe pagina proprie de internet, Institutul de Cercetare Dezvoltare în Informatică a statuat, în mod unilateral, că orice litigiu împotriva sa urmează a se desfăşura în faţa instanţelor arbitrale ori acelor de pe raza Municipiului Bucureşti este lipsit de valoare juridică şi nu poate altera normele legale de competenţă.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi urmează să fie admisă, în sensul casării cu trimitere spre rejudecare la instanţa competentă în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 113 din 14 ianuarie 2009 a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a fost casată sentinţa civilă nr. 107/CA/2008 – PI din 09 iunie 2008 a Curţii de Apel Oradea şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. arată că dispoziţiile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru instanţa fondului.
Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reclamantul se poate adresa instanţei domiciliului său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.
Instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia de necompetenţă teritorială competentă care nu este de ordine publică, este alternativă deci dispozitivă, mai ales după parcurgerea primului ciclu procesual şi , a dispus casarea sentinţei pronunţate iniţial de către Curtea de Apel Oradea.
De menţionat că pârâtul I.N.C.D.I. nu a invocat în etapa procesuală a recursului nici o excepţie de necompetenţă teritorială, declinarea competenţei ca urmare a invocării acestei excepţiei după casare ducând doar la amânarea soluţionării pricinii.
Regulile pentru înregistrarea numelor de domenii şi subdomenii din zona.ro nu au forţă juridică în raport cu dispoziţiile enunţate mai sus şi cu obiectul dedus judecăţii.
În consecinţă, Înalta Curte, în conformitate cu art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată, va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.G. Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 249/CA/2009 – PI din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2615/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2683/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
