ICCJ. Decizia nr. 2604/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2604/2010
Dosar nr. 1105/1/2010
Şedinţa publică din 18 mai 201.
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4587 din 23 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia de contencios administrativ si fiscal, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de R.M. împotriva deciziei civile nr. 652 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care fusese respins, ca nefondat, recursul declarat de acelaşi recurent împotriva sentinţei nr. 3339 din 2 decembrie 2008 , pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a constatat inadmisibilitatea recursului promovat împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs, irevocabilă potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
S-a mai reţinut că, din coroborarea dispoziţiilor art. 377 alin. (2) şi art. 299 C. proc. civ. sistemul român de jurisdicţie statuează principiul unicităţii recursului, iar sentinţa atacată nu priveşte o hotărâre dintre cele care, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs .
Împotriva deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a formulat contestaţie în anulare M.R.
În motivarea contestaţiei în anuare, s-a arătat că instanţa a omis să cerceteze toate motivele de recurs invocate.
Astfel, se arată că instanţa de recurs nu s-a pronunţat pe excepţiile de nulitate invocate care ar fi putut duce la anularea deciziei atacate.
Instanţa de recurs i-a adus un prejudiciu material prin faptul că nu a acordat daunele morale.
În fine, se arată că în acest fel contestatorul a fost vătămat într-un drept fundamental, dreptul de acces liber la informaţii de interes public.
În drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând contestaţia în anulare de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondată pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Înalta Curte constată că instanţa de recurs a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale când a apreciat că Decizia nr. 652 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti - nu mai putea fi atacată cu recurs, fiind o decizie irevocabilă în conformitate cu art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Inadmisibilitatea este o excepţie peremptorie şi dirimantă care trebuie soluţionată cu prioritate, făcând astfel inutilă analizarea motivelor de fond invocate conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Inadmisibilitatea se referă la o situaţie care nu este prevăzută de lege sau pe care legea o interzice.
Prin urmare, nefiind prevăzută calea de atac a recursului împotriva unei decizii irevocabile întrucât este pronunţată de o instanţă de recurs, în mod corect s-a respins recursul ca inadmisibil, iar ca o consecinţă nu se mai puteau analiza motivele invocate chiar dacă constituiau excepţii de nulitate.
Faţă de cele arătate mai sus, nefiind vorba de omiterea analizării unor motive de recurs, pricina fiind soluţionată pe cale de excepţie, se va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de R.M. împotriva deciziei nr. 4587 din 23 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2603/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2614/2010. Contencios → |
|---|
