ICCJ. Decizia nr. 2624/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2624/2010
Dosar nr. 412/32/2009
Şedinţa publică din 19 mai 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 116 din 13 august 2009, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A.G. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., C.A.O.P.S.A.A. şi pe cale de consecinţă a suspendat executarea deciziei nr. 028 din 12 februarie 2009 şi a deciziei nr. 176 din 16 iunie 2009, emise de pârâtă, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 455/32/2009 al Curţii de Apel Bacău.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, prin Decizia nr. 028 din 12 februarie 2009, pârâta a revocat autorizaţia de antrepozit fiscal emisă reclamantei SC A.G. SA, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 183 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 571/2003, coroborat cu pct. 67 alin. (1) din HG nr. 44/2004, iar plângerea formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă de către pârâtă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 176 din 16 iunie 2009; drept consecinţă reclamanta a intentat acţiune în contencios administrativ pentru anularea celor două decizii, cauză ce face obiectul dosarului ne. 455/32/2009 al Curţii de Apel Bacău.
A mai reţinut instanţa că, în cauză s-a depus de către reclamantă recipisa de consemnare a cauţiunii de 2.000 lei, la care a fost obligată şi precizarea acţiunii în sensul că se solicită suspendarea deciziilor emise de pârâtă până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii de fond.
Pe cale de consecinţă instanţa a apreciat că, în speţă, este îndeplinită condiţia cerută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la îndeplinirea procedurii prealabile, în condiţiile art. 7 din lege.
S-a apreciat, de asemenea, că este îndeplinită şi condiţia existenţei cazului bine justificat, astfel cum este definită această noţiune de art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ, avându-se în vedere că motivul invocat în cererea de anulare a celor două decizii este interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 183 din Legea nr. 571/2003 şi ale pct. 67 alin. (1) şi (2), pct. 121 şi 5 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, iar în urma aplicării deciziei nr. 028 din 12 februarie 2009 reclamanta este nevoită să-şi oprească activitatea de producţie, deşi încălcarea dispoziţiilor legale ce i se impută a fost remediată, oprirea activităţii având efect direct asupra situaţiei salariaţilor şi a plăţii debitelor către buget.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, în raport de definiţia dată acestei noţiuni prin art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, precum şi având în vedere actele depuse la dosar, instanţa a conchis, în mod neechivoc, că punerea în executare a deciziilor pârâtei va crea reclamantei un prejudiciu material viitor şi previzibil, legat atât de disponibilizarea celor 160 de salariaţi ai săi, ca efect al opririi producţiei, cât şi de situaţia furnizorilor care nu ar mai putea fi plătiţi, neexecutarea obligaţiilor asumate prin contracte - leasing financiar, distribuţie, ş.a., ducând la plata unor penalităţi în cuantum semnificativ.
Faţă de aceste considerente prima instanţă a concluzionat că cererea de suspendare se impune a fi admisă, în temeiul dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs D.R.A.O.V. Iaşi în numele şi pentru A.N.V. - C.A.O.P.S.A.A., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Astfel, instanţa a depăşit cadrul legal al cererii de suspendare, făcând aprecieri în legătură cu criticile de fond ale actelor administrative atacate, a căror anulare face obiectul dosarului nr. 455/32/2009 al aceleiaşi instanţe.
Totodată în mod nelegal s-a dispus suspendarea deciziilor atacate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a soluţiei instanţei de fond în cadrul acţiunii în anulare, deşi art. 14 menţionat prevede posibilitatea suspendării actelor administrative numai până la pronunţarea instanţei de fond.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 314 pct. 8 şi 9, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de fond a analizat condiţia cazului bine justificat făcând referiri la unele apărări de fond argumentând astfel „îndoiala serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ" – cum prevede art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Într-adevăr, societatea a susţinut că nedepunerea unor acte din cele prevăzute de art. 67 alin. (i), până la data de 31 ianuarie 2009, se datorează faptului că noua fabrică de bere se află în probe tehnologice, conform protocolului cu firma germană furnizoare de utilaje, astfel că nu s-a putut certifica calitatea produsului finit.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, aceasta este evidentă, având în vedere aplicarea unei sancţiuni grave, radicală, cum este revocarea autorizaţiei d antrepozit, aplicabilă de la data comunicării măsurii (adică de îndată), cu consecinţa încetării activităţii societăţii. Aceste împrejurări se circumscriu noţiunii de pagubă iminentă prevăzută de art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la perioada pentru care s-a dispus suspendarea actelor administrative, în mod corect au fost luate în considerare condiţiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, făcându-se referire la existenţa dosarului de fond (acţiunea în anulare) cu nr. 455/32/2009 al Curţii de Apel Bacău.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V. Iaşi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor – C.A.O.P.S.A.A. împotriva sentinţei civile nr. 116 din 13 august 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2620/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2625/2010. Contencios → |
|---|
