ICCJ. Decizia nr. 2632/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2632/2010
Dosar nr. 444/59/2009
Şedinţa publică din 19 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 387 din 23 noiembrie 2009, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.L. Bucoşniţa, în contradictoriu cu A.P.I.A., a anulat Decizia pârâtei nr. 4742 din 2 februarie 2009, exonerând reclamantul de la plata sumei de 110.171,21 lei şi a respins cererea de suspendare a executării deciziei emise de pârâtă, obligând totodată, pe aceasta din urmă, la plata cheltuielilor de judecată, către reclamant, în sumă de 1785 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, potrivit probelor administrative în cauză, reclamantul îndeplineşte condiţiile de eligibilitate stabilite prin Ordinul M.A.D.R. nr. 704/2007, act în vigoare la data controlului finalizat prin procesul verbal nr. 1964 din 27 ianuarie 2009, în condiţiile în care noţiunea de activitate agricolă proprie, prevăzută de acest ordin, poate fi definită prin prisma art. 2 alin. (c) din Regulamentul CE nr. 1782/2003 al Consiliului de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune, astfel încât, în mod corect, în baza deciziei nr. 2656753 din 26 iunie 2008 i-a fost acordată suma de 110.171,21 lei, pentru schemele de sprijin pe suprafaţă, pentru anul 2007, astfel cum au fost aprobate prin OUG nr. 125/2006.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat, în acest context, că Decizia atacată, prin care pârâta a reţinut încălcarea dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă, imputând reclamantei suma de 110.171,21 lei, este nelegală şi netemeinică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.P.I.A. invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În acest sens, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond nu a menţionat, în mod concret motivele de fapt şi normele legale încălcate de către emitentul deciziei atacate astfel încât să opereze sancţiunea anulării şi nu a ţinut seama de argumentele invocate în sensul nerespectării de către intimat a condiţiei utilizării suprafeţei declarate prevăzute de Ordinul M.A.D.R. nr. 704/2007, în aplicarea OUG nr. 125/2006.
În concluziile scrise depuse prin fax, la data de 18 mai 2010, recurenta a invocat şi excepţia de ordine publică a necompetenţei materiale a instanţei de fond, invocând în acest sens dispoziţiile OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, raportat la cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, susţinând competenţa în primă instanţă a Tribunalului Caraş Severin.
Analizând excepţia invocată în contextul motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va aprecia, pentru următoarele considerente, că recursul este fondat, sentinţa atacată fiind pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal cu încălcarea competenţei materiale a tribunalului Caraş Severin, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, se constată, în raport de obiectul cauzei, prin care se contesta Decizia A.P.I.A. nr. 4742 din 2 februarie 2009, emisă în baza OUG nr. 79/2003 şi prin care se stabileşte în sarcina intimatului reclamant obligaţia de restituire a sumei de 110.171,21 lei, pe motiv de utilizare necorespunzătoare a sumelor acordate din fonduri comunitare, având în vedere prevederile art. 3 alin. (2) şi (6) din ordonanţa de urgenţă menţionată, potrivit cărora aceste sume reprezintă creanţe bugetare şi sunt recuperate conform Codului de procedură fiscală, că în speţă sunt aplicabile sub aspectul competenţei, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe cale de consecinţă, se constată că, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi de criteriul valoric în ceea ce priveşte creanţa bugetară, competenţa de soluţionare a pricinii aparţine Tribunalului Caraş Severin, secţia contencios administrativ şi nu Curţii de Apel Timişoara, suma în discuţie fiind sub 500.000 lei.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, trimiţând cauza, spre competentă soluţionare la Tribunalul Caraş, Severin, secţia contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.P.I.A. împotriva sentinţei civile nr. 387 din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare la Tribunalul Caraş Severin, secţia de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2630/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2633/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
