ICCJ. Decizia nr. 2644/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2644/2010
Dosar nr. 3013/54/200.
Şedinţa de la 19 mai 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2516 din 30 octombrie 2009, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată pe pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Mehedinţi şi, pe cale de consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect pretenţii – privind pe reclamantul Z.C., în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. – D.G.F.P. Mehedinţi şi Administraţia Fondului pentru Mediu, la Curtea de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în data de 9 iunie 2008, reclamantul Z.C. a achiziţionat un autoturism de la U.I., iar pentru înmatricularea acestuia a achitat suma de 4397 lei, taxa de poluare plătită constituind venit la bugetul fondului pentru mediu, a cărei calculare şi colectare se face de către organele fiscale, dreptul de gestionare a sumelor colectate aparţinând Administraţiei Fondului pentru Mediu.
Pe cale de consecinţă s-a apreciat că, atâta vreme cât Administraţia Fondului pentru Mediu este o autoritate publică centrală, care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare achitate după intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008, iar obiectul acţiunii îl constituie solicitarea reclamantului de obligare a pârâtelor la restituirea taxei plătite, competenţa materială de judecare a pricinii aparţine Curţii de Apel Craiova, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Primind cauza spre soluţionare Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 515 din 18 decembrie 2009 a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi în consecinţă, a declinat soluţionarea pricinii la Tribunalul Mehedinţi, totodată, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
În acest sens, curtea de apel a reţinut că, în această situaţie, competenţa este dată de dispoziţiile art. 10 alin. (1), prima teză, din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care litigiile privind taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ fiscale.
Analizând caza, în raport cu obiectul litigiului şi cu dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că aparţine Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, competenţa de soluţionare a pricinii, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
În acest sens se constată că, în cauză s-a solicitat restituirea taxei speciale de poluare, în cuantum de 4397 lei, achitată de reclamantul Z.C., în conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 50/2008.
Ori, potrivit dispoziţiilor art. 1 din acest act normativ taxa de poluare constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestionează de către Administraţia Fondului pentru Mediu, iar în conformitate cu art. 5 din aceeaşi ordonanţă taxa se calculează de către autoritatea fiscală competentă şi se plăteşte de către contribuabil într-un cont distinct, deschis la unităţile Trezoreriei Statului pe numele Administraţiei Fondului pentru Mediu.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că obiectul prezentei pricini îl constituie restituirea unei taxe fiscale, situaţie în care competenţa este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1), teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile având ca obiect taxe, impozite, contribuţii etc., în cuantum de până la 500.000 lei, se soluţionează în fond de tribunalele administrativ fiscale şi prin urmare competenţa materială de soluţionare a pricinii aparţine Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Z.C., D.G.F.P. Mehedinţi şi Administraţia Fondului pentru Mediu în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2530/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2645/2010. Contencios → |
|---|
