ICCJ. Decizia nr. 2646/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2646/2010
Dosar nr. 26367/299/200.
Şedinţa de la 19 mai 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2517 din 11 iunie 2009, a admis excepţia necompetenţei materiale şi pe cale de consecinţă a declinat în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, soluţionarea acţiunii formulate de reclamanţii L.L.S. şi B.L.A.D., în contradictoriu cu Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu motivarea că obiectul acţiunii îl constituie obligaţia de a face, în sensul desemnării unui evaluator al imobilului faţă de care reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri şi nu contestarea deciziei reprezentând titlu de plată pentru despăgubiri sau refuzul nejustificat de emitere a acesteia, situaţii în care ar fi fost incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi prin urmare competenţa curţii de apel.
Privind cauza spre soluţionare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi constatând existenţa unui conflict negativ a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, prin sentinţa nr. 14396 din 27 noiembrie 2009, în condiţiile în care procedura stabilită prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 presupune obligativitatea parcurgerii mai multor etape, între care şi etapa evaluării, iar prin acţiunea formulată reclamanţii se plâng de tergiversarea soluţionării cererii lor, solicitând obligarea pârâtei să finalizeze ultima etapă a procedurii, cea referitoare la evaluare, nu este vorba, în speţă, de o simplă obligaţie de a face ci de o cerere formulată în temeiul Legii nr. 247/2005, Titlul VII, pentru care competenţa revine instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004.
Hotărând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, în condiţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele în continuare arătate.
În acţiunea introductivă de instanţă reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la desemnarea unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru stabilirea de măsuri reparatorii, prin echivalent, privind imobilul proprietatea acestora situat în Bucureşti, sector 1, întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005, Titlul VII.
Ori, procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prevede parcurgerea mai multor etape, respectiv analizarea dosarelor sub aspectul corectitudinii cererii de restituire în natură şi, trimiterea, în caz afirmativ, a dosarului pentru întocmirea raportului de evaluare şi emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, act administrativ ce reprezintă finalizarea şi totodată concretizarea într-un act final a acestei proceduri.
Pornind de la finalitatea acestei proceduri, rezultă că nu se poate reţine ca obiect al acţiunii reclamanţilor obligaţia de a face constând în obligarea pârâtei la desemnarea unui evaluator, constatându-se totodată că reclamanţii au supus controlului instanţei judecătoreşti tergiversarea procedurii de emitere a titlului de despăgubire, prin netrimiterea dosarului la evaluator, litigiul fiind astfel, conform dispoziţiilor art. 1, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 de competenţa curţii de apel.
Faţă de cele expuse, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe L.L.S., B.L.A.D. şi Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2645/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2655/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
