ICCJ. Decizia nr. 2516/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2516/2010
Dosar nr. 1920/33/200.
Şedinţa publică din 13 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 626 din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta P.F.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 239 din 12 octombrie 2009 emis de conducătorul autorităţii pârâte, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reţinând următoarele:
Legea contenciosului administrativ, pe care se fundamentează cererea introductivă de instanţă, prin dispoziţiile art. 14, statuează că „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanţei suspendarea executării actului administrativ".
Paguba iminentă este definită în art. 1 lit. s), ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidenţa sau după caz, perturbarea gravă a unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.
Prevederile legale enunţate relevă că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat şi o pagubă iminentă pe care executarea actului autorităţii ar produce-o reclamantului.
Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant şi poate fi analizat doar în raport cu situaţia concretă a celui care afirmă in ţaţa instanţei de contencios că suntem în prezenta unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată.
împrejurarea invocată de reclamanta referitoare la perturbarea vieţii de familie datorită executării actului administrativ atacat în procedură administrativ jurisdicţională poate fi reţinută ca fiind un caz bine justificat, având în vedere efectele asupra vieţii de familie şi asupra patrimoniului reclamantei, reţinând că punerea în executare a ordinului ar fi presupus diminuarea veniturilor reclamantei.
Paguba iminentă este definită de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidenţă sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public ceea ce în cauză nu se poate reţine având în vedere situaţia concretă.
Suspendarea executării actelor administrative constituie o situaţie de excepţie care. intervine când legea o prevede, în limitele şi condiţiile anume reglementate.
Cererea de suspendare poate fi introdusă şi în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanţei cu fondul acţiunii, condiţie îndeplinită prin declanşarea procedurii prealabile.
Cazurile bine justificate sunt definite, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură sa creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Paguba iminentă apare în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidenţă, suspendarea trebuind admisă, pentru identitate de raţiune, şi în cazul unui prejudiciu parţial având în vedere dispoziţiile art. 2 al ordinului atacat.
Alegaţiile pârâtei referitoare la prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ şi care permite punerea în executare acestuia nu pot fi contrazise cu argumente în această procedură, însă aceste susţineri nu pot paraliza ab initio demersul reclamantei de suspendare a executării actului administrativ, întrucât chiar legiuitorul a pus la dispoziţia persoanelor aflate într-o astfel de situaţie acest mijloc de apărare şi prin aceasta a asigurat şi accesul la o instanţă care să analizeze în concret îndeplinirea condiţiilor enunţate anterior.
Totuşi, arată prima instanţă, trebuie subliniat că prezumţia a fost răsturnată prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 emisă de Curtea Constituţională, care a reţinut că „Prin OUG nr. 37/2009, aşa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituţionalitatea".
Prin reglementările sale, OUG nr. 37/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcţionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică.
Împotriva acestei soluţii, a formulat recurs Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a apreciat că instanţa Curţii de Apel nu a analizat cazul bine justificat şi paguba iminentă, condiţii expres impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi neîntrunite în speţă.
Recursul va fi respins pentru următoarele considerente:
Analizând actele dosarului, motivele de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Suspendarea actelor administrative reprezintă o operaţiune juridică care determină încetarea temporară a efectelor juridice ca urmare a existenţei unor dubii cu privire la legalitatea sau oportunitatea acestora.
În speţă, s-a solicitat de intimatul-reclamant conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Ordinului nr.239/2009 emis de recurentă până la soluţionarea pe fond a litigiului.
Instanţa fondului a motivat atât paguba iminentă cât şi cazul bine justificat în lumina Decizia nr. 1257/2009 a Curţii Constituţionale care a declarat neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009.
Această OUG nr. 37/2009 prin reglementările sale afectează fără dubiu Statutul juridic al funcţionarilor publici din sfera deconcentratelor, motiv pentru care a şi fost declarată neconstituţională de Curtea Constituţională prin Decizia mai sus invocată.
Pe de altă parte chiar recurenta a precizat în şedinţă publică, că pe fond s-a soluţionat litigiul, suspendarea actului administrativ fiind dispusă de instanţă până la judecarea fondului cauzei, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Aşa fiind, în raport de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, apreciind că sentinţa atacată este legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale împotriva sentinţei nr. 626 din 30 noiembrie2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2511/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2520/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
