ICCJ. Decizia nr. 2686/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2686/2010
Dosar nr. 878/2/2009
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul D.G.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Cancelaria Primului Ministru, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Ministerul Apărării, anularea deciziei nr. 219 din 04 noiembrie 2008 emisă de Primul Ministru al României şi, pe cale de consecinţă, revenirea în funcţia deţinută anterior precum şi obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a deţinut funcţia de Secretar General al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor fiind numit în funcţie prin Decizia nr. 302 din 27 decembrie 2007 emisă de Guvernul României - Primul Ministru al României.
A mai arătat reclamantul că Decizia este nelegală, întrucât la data de 06 noiembrie 2008 se afla în concediu medical aşa cum rezultă din certificatul de concediu medical eliberat de Centrul Medical de Diagnostic Tratament Ambulatoriu şi Medicina Preventivă Bucureşti (Policlinica nr. 10), iar conform art. 81 pct. h) din Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările ulterioare, în perioada de incapacitate temporară de muncă raportul de serviciu se suspendă de drept.
A mai argumentat reclamantul că, în preambulul deciziei nr. 219 din 04 noiembrie 2008 a invocat Legea nr. 251/2006 care completează şi modifică Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, iar în cuprinsul deciziei, prin măsura dispusă, emitentul a încălcat art. 35 din legea în executarea căreia s-a emis actul administrativ.
La data de 1 aprilie 2009 reclamantul a depus o cerere prin care a arătat că a fost desfiinţată Cancelaria Primului Ministru iar prerogativele acesteia au fost preluate de Secretariatul General al Guvernului, motiv pentru care a solicitat introducerea acestuia în cauză.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Primul Ministru al României a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, în sensul că nu este emitenta actului administrativ contestat. Pe fond a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3123 din data de 07 octombrie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, a respins acţiunea reclamantului D.G.V., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Alimentelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului D.G.V., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General Al Guvernului.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi Pentru Siguranţa Alimentelor s-a reţinut că această excepţie este întemeiată, întrucât actul administrativ a cărui anulare se solicită, respectiv Decizia nr. 219 din 04 noiembrie 2008 nu a fost emisă de această pârâtă, ci de către Primul Ministru al Guvernului României.
Aşadar, pârâta nu poate sta în judecată, neputând fi parte într-o, cerere având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o altă autoritate publică.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a arătat că nu se poate retine susţinerea reclamantului, în sensul că Decizia ar fi nelegală, fiind emisă cu încălcarea prevederilor art. 35 (art. 36 reclamantul invocând din eroare art. 35) din Legea nr. 188/1999, întrucât Decizia atacată a fost emisă la 04 noiembrie 2008, iar reclamantul a intrat în concediu medical la o dată ulterioară, respectiv la 05 noiembrie 2008, iar abia la 06 noiembrie 2008 a depus la Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi Pentru Siguranţa Alimentelor certificatul medical.
Legalitatea unui act se analizează în funcţie de data emiterii lui, împrejurările ulterioare neavând nici o influenţă asupra legalităţii actului ci doar, eventual asupra momentului în care îşi poate produce efecte juridice.
A mai arătat instanţa că la momentul emiterii deciziei contestate, reclamantul nu se afla în concediu medical, aşa încât nu se poate reţine nelegalitatea deciziei emise în 04 noiembrie 2008, pentru un fapt ulterior.
S-a motivat că neindicarea termenului în care Decizia poate fi contestată şi nici instanţa, nu atrage nelegalitatea deciziei, deoarece Legea nr. 188/1999 nu prevede nulitatea deciziei de modificare a raporturilor de serviciu pentru aceste motive, iar dispoziţiile C. muncii, Legea nr. 53/2003, respectiv art. 62 nu sunt aplicabile în speţă, nefiind vorba despre încetarea raporturilor de serviciu, (despre concediere potrivit C. muncii).
Concluzionând instanţa a constat că reclamantul nu a invocat nici o vătămare a drepturilor sale prin actul atacat, în afară de cea referitoare la existenţa unui concediu medical, care însă este ulterioară emiterii deciziei.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul D.G.V.
În motivele de recurs s-a susţinut că greşit s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi Pentru Siguranţa Alimentelor, întrucât raportul de funcţie era încheiat cu această autoritate.
S-a precizat că legalitatea deciziei de eliberare din funcţie se apreciază în raport de data publicării, dată la care actul produce efecte şi nu în raport de data emiterii acestuia.
Recurentul a arătat că la data de 06 noiembrie 2008, când s-a publicat Decizia, se afla în concediu medical, astfel că s-au încălcat prevederile art. 36 din Legea nr. 188/199, republicată.
De asemenea, recurentul-reclamant a considerat că, prin Decizia a cărei anulare o solicită, i s-a vătămat dreptul său de a ocupa funcţia de director la Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi Pentru Siguranţa Alimentelor.
Intimatul, Guvernul României a formulat Întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că la data emiterii deciziei nr. 219/2008, recurentul nu se afla în incapacitate temporară de muncă şi că au fost respectate prevederile HG nr. 341/2001 referitoare la mobilitatea înalţilor funcţionari publici.
Examinând motivele de recurs, acţiunea reclamantului şi legislaţia aplicabilă, Înalta Curte reţine:
Situaţia de fapt
Reclamantul D.G.V. a ocupat funcţia publică de secretar general în cadrul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, iar prin Decizia nr. 219 din 04 noiembrie 2008 a fost eliberat din această funcţie, fiind trecut în funcţia publică de inspector guvernamental, în baza art. 19 din Legea nr. 188/1999, republicată şi HG nr. 341/2007.
A solicitat anularea acestei decizii cu motivarea că a fost emisă în timpul cât se afla în incapacitate temporară de muncă, astfel încât, în baza art. 36 din Legea nr. 188/1999 republicată, este lovită de nulitate.
Decizia s-a emis la data de 04 noiembrie 2008, fiind publicată în M. Of. al României nr. 749/06.11.2009. Certificatul de concediu medical s-a emis la 05 noiembrie 2008, fiind înregistrat la Guvernul României sub nr. 750/59 din 06 noiembrie 2008.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 188/1999 – art. 19- 1) Numirea, modificarea, suspendarea, încetarea raporturilor de serviciu, precum şi sancţionarea disciplinară a înalţilor funcţionari publici se fac, în condiţiile legii, de către:
a) Guvern, pentru funcţiile publice prevăzute la art. 12 lit. a), c) şi e);
b) Primul-ministru, pentru funcţiile publice prevăzute la art. 12 lit. b), d) şi f).
(2) Numirea într-o funcţie publică prevăzută la art. 12 lit. a), b) şi d) se face dintre persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 16 alin. (2) şi (3).
art. 36 (fost 35)- În perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public în cauză.
Art.93 alin. (1) Înalţii funcţionari publici sunt supuşi mobilităţii în funcţie şi prezintă disponibilitate la numirile în funcţiile publice prevăzute la art. 12, cu respectarea prevederilor art. 16 alin. (3).
Analiza situaţiei de fapt relevă că la data emiterii deciziei nr. 219/2008, respectiv 04 noiembrie 2008, reclamantul-recurent nu se afla în concediu de boală, deci nu exista starea de incapacitate de muncă.
Eventuala stare de boală a intervenit ulterior emiterii deciziei, la data de 05 noiembrie 2008.
Înregistrarea concediului medical şi deci încunoştiinţarea autorităţii emitente a avut loc la 06 noiembrie 2008, adică în ziua în care s-a publicat în M. Of. Decizia de eliberare din funcţie.
În această situaţie este evident că la 04 noiembrie 2008, data emiterii deciziei nu există stare de boală, iar emitentul actului nu avea cum să cunoască existenţa unei astfel de stări ce va apărea ulterior, respectiv pe 05 noiembrie 2008, despre care a fost înştiinţat la 06 noiembrie 2008.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 188/1999 nu pot înceta şi nu pot fi modificate raporturile de serviciu ale funcţionarului public în perioada concediilor de boală, decât din iniţiativa funcţionarului public.
La data de 04 noiembrie 2008 când s-a modificat raportul de serviciu al reclamantului, acesta nu se afla în perioada de incapacitate de muncă.
Ceea ce interzice legiuitorul este modificarea raportului de funcţie în perioada concediului de boală, ori în speţa de faţă modificarea a avut loc înainte de ivirea incapacităţii de muncă.
Recurentul-reclamant a susţinut că la 4 noiembrie 2008 s-ar fi redactat Decizia, iar data publicării este data emiterii acesteia.
Înalta Curte arată că publicarea actului nu poate fi confundată cu emiterea actului, ceea ce produce efecte juridice fiind mierea deciziei, publicarea acesteia reprezentând o operaţiune tehnico-materială posterioară emiterii actului.
Ori, Decizia de eliberare din funcţie a fost adoptată anterior eliberării certificatului medical, ceea ce face ca Decizia respectivă să fie emisă legal, situaţie în care nu sunt incidente prevederile art. 36 din Legea nr. 188/1999.
În consecinţă, critica formulată este nefondată.
Cu referire la lipsa calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Înalta Curte apreciază că soluţia instanţei de fond este întemeiată, în raport de obiectul acţiunii judiciare.
Decizia nr. 219 din 04 noiembrie 2008 a fost emisă de Primul Ministru, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 188/1999, persoana care are competenţa de numire în funcţie are şi competenţa de a modifica raporturile de serviciu.
Astfel că în cadrul prezentului litigiu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nu are calitate procesuală pasivă, actul care formează obiectul controlului judecătoresc fiind adoptat de altă autoritate.
Referitor la lipsa unui raport sau propuneri pentru aplicarea mobilităţii.
În conformitate cu prevederile art. 93 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, Înalţii funcţionari publici sunt supuşi mobilităţii în funcţie.
Aşadar, chiar legiuitorul a prevăzut principiul mobilităţii funcţionarilor publici, iar prin acceptarea numirii ca înalt funcţionar public, reclamantul a acceptat şi condiţiile legii, respectiv, în cauză, mobilitatea în funcţie.
Pentru aplicarea mobilităţii legiuitorul nu a instituit ca şi condiţie de legalitate existenţa unui raport sau propuneri, astfel că măsura a fost dispusă cu respectarea legii.
Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentinţa fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.G.V. împotriva sentinţei civile nr. 3123 din 07 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2683/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2687/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
