ICCJ. Decizia nr. 2716/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2716/2010
Dosar nr.1416/35/200.
Şedinţa publică din 21 mai 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 6005 din 10 noiembrie Judecătoria Satu Mare a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Satu Mare şi în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de creditoarea C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj, în contradictoriu cu debitoarea SC V. SRL în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Pentru a pronunţa această soluţie Judecătoria Satu Mare a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26 octombrie 2009, C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Cluj a solicitat, în cadrul procedurii ordonanţei de plată, obligarea debitoarei SC V. SRL la plata echivalentului în lei a sumei de 288,00 Euro cu titlu de debit reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, rămase restante şi 434,59 Euro reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 15 octombrie 2009, pentru neplata la termenele şi în cuantumul stabilit a ratelor eşalonate până la data achitării acestora inclusiv, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii se arată că debitoarea a încheiat contractul nr. 2618 din 29 august 2006, având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele cu număr de înmatriculare prevăzute în anexa A, cuantumul acestora fiind de 576,00 Euro, cu obligaţia achitării in 4 rate, iar debitoarea nu a achitat la datele scadente ratele a 2 a şi a 3-a.
Pentru rata a 2 a au fost calculate penalităţi de 227,23 Euro la care se adaugă contravaloarea ratei a doua rămasă neachitată, respective 144,00 Euro, iar pentru ratat a 3 a au fost calculate penalităţi în sumă de 207,36 Euro la care se adaugă contravaloarea ratei a 3 a rămasă neachitată, respective 144,00 Euro, rezultând un debit total de 722,59 Euro.
Conform art. 5 alin. (1) din OUG nr. 119/2007, competenţa soluţionării cererilor privind emiterea ordonanţei de plată revine instanţei competente să judece fondul cauzei în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OUG nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. S.A. este o persoană juridică de drept privat: cu capital integral de stat, fiind astfel, o autoritate publică centrală, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea 554/2004.
Prin urmare, având în vedere toate aceste aspecte, instanţa apreciază că, în speţă, contractul încheiat de părţi este unul de aderare, având trăsăturile unui contract administrativ, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ.
Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 32/CA din 20 ianuarie 2010 a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Oradea, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de emitere a ordonanţei de plată formulată de C.N.A.D.N.R. S.A în contradictoriu cu SC V. SRL, în favoarea Judecătoriei Satu Mare şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea a reţinut că în speţă, contractul nr. 2618 din 29 august 2006 încheiat între părţi, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale şi deşi C.N.A.D.N.R. S.A este o autoritate publică centrală, cerinţele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.
Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice şi nici achiziţiile publice şi nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale are natura unui contract comercial, încheiat între o societate comercială,care în acelaşi timp este asimilată unei autorităţi publice, prin care societatea comercială percepe debitorului o taxă de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.
Înalta Curte, soluţionând conflictul negativ de competenţă conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Reglementând obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin. (2) şi (3), că instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care în astfel de situaţii, principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public.
Contractul administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art. 2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei lege, anumite contracte încheiate de autorităţile publice, în funcţie de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public - privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achiziţiile publice, precum şi alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi specială.
In speţă, prin demersul său judiciar C.N.A.D.N.R. S.A a solicitat în cadrul procedurii ordonanţei de plată, obligarea debitoarei SC V. SRL la plata echivalent în lei a sumei de a sumei de 288,00 Euro cu titlu de debit reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, rămase restante şi 434,59 Euro reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru neplata la termenele şi în cuantumul stabilit a ratelor eşalonate până la data achitării acestora inclusiv, cu cheltuieli de judecată, datorate conform contractului nr. 2618 din 29 august 2006.
Cererea de ordonanţă de plată este formulată de C.N.A.D.N.R. S.A, în temeiul prevederilor OUG nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale.
Potrivit art. 5 alin. (1) din OUG nr. 119/2007, „cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă."
Astfel fiind, litigiul poartă asupra executării obligaţiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei societăţi comerciale de către C.N., care este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la OUG nr. 84/2003, „societate comercială pe acţiuni, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu prezentul statut".
Prin urmare, raportat la obiectul său - eliberare rovinietă şi încasare tarif utilizare drumuri şi, în condiţiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorităţi publice în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, competenţa de soluţionare a cererii de emitere a somaţiei de plată revenind judecătoriei Satu-Mare.
Înalta Curte a mai reţinut şi-faptul că reglementând cadrul juridic al serviciilor comunitare de utilităţi publice, legiuitorul a stabilit în mod expres, prin art. 51 alin.(31) din Legea nr. 51/2006, introdus prin OUG nr. 13/2008, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ numai pentru soluţionarea litigiilor dintre unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociaţiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice şi operatori în legătură cu atribuire, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor de delegare a gestiunii; precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri, soluţionarea tuturor celorlalte litigii contractuale dintre operator şi utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata c/valorii serviciilor prestate realizându-se de instanţele de drept comun.
Această soluţie legislativă este de natură să asigure o delimitare clară a sferei contractelor încheiate de autorităţile publice asimilate actului administrativ prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, în acelaşi sens pronunţându-se şi instanţa supremă, chiar şi pentru acele situaţii care nu pot fi strict circumscrise cadrului juridic şi instituţional stabilit prin Legea nr. 51/2006, cum este cazul în speţă.
Astfel fiind, un asemenea contract este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice, dintre care niciuna nu este o autoritate publică, şi având ca obiect eliberarea rovinietelor în schimbul preţului, astfel că nu este un contract de achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din OUG nr. 119/2007 şi ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competenţa instanţei specializate de contencios administrativ.
In consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe creditoarea C.N.A.D.N.R. şi pe SC V. SRL în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2710/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2718/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
