ICCJ. Decizia nr. 2756/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2756/2010
Dosar nr. 447/43/2009
Şedinţa publică din 26 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mureş a sesizat Curtea de Apel Târgu Mureş cu excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006, reţinând că de modul de soluţionare a excepţiei depinde soluţionarea cauzei pe fond, având în vedere că prin acţiunea dedusă judecăţii, s-a solicitat anularea deciziei nr. 13211/C din 10 decembrie 2008, emisă de Direcţia Judeţeană de Muncă şi Solidaritate Socială şi Familie Mureş şi obligarea acesteia să-i plătească indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului în cuantum de 1.200 lei, întrucât în cauză este vorba de doi copii gemeni.
Sentinţa Curţii de Apel Târgu Mureş nr. 103 din 7 iulie 2009, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate, a fost casată cu trimitere spre rejudecare, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3824 din 16 septembrie 2009.
Prin încheierea de şedinţă din 6 mai 2009, Curtea a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei.
Prin întâmpinarea formulată, Guvernul României a solicitat respingerea excepţiei ca inadmisibilă, în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece dispoziţiile a căror nelegalitate se solicită a se verifica, au un caracter normativ şi nu individual.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 22 din 18 februarie 2010 a admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta I.A.K., constatând nelegalitatea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din HGnr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2009.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Referitor la inadmisibilitatea excepţiei, instanţa a reţinut că aceasta trebuie respinsă, întrucât din coroborarea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2005 care se referă la actul administrativ cu caracter individual cu alin. (2) al aceluiaşi articol care nu mai face distincţie între caracterul normativ şi cel individual al actului administrativ rezultă că ceea ce trebuie urmărit este ca legea să producă efecte juridice.
În acest sens este şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, după intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007, în sensul că excepţia de nelegalitate poate viza şi acte normative nu doar individuale.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că dispoziţiile art. 3 alin. (1) din H.G nr. 1025/2006 sunt nelegale, excepţia de nelegalitate invocată fiind întemeiată, urmează a fi admisă, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Acordarea indemnizaţiei lunare de creştere a copilului a fost raportată prin art. 6 din O.U.G nr. 148/2005 la numărul copiilor născuţi şi nu la numărul naşterilor, în caz contrar, reţine instanţa se încalcă principiul nediscriminării prevăzut de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Guvernul României.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că HG nr. 1025/2006 este temeinică şi legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 3 din OUG nr. 44/2006 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi al Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii.
Dispoziţiile art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, definesc naşterea ca fiind „aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii".
Acest text de lege, susţine recurentul, recunoaşte dreptul la acordarea unei singure indemnizaţii pentru familie, indiferent dacă aceasta are gemeni, pe considerentul că această indemnizaţie reprezintă un substitut al salariului, deoarece în perioada de creştere şi îngrijire a copilului, contractul individual de muncă al celui în cauză este suspendat, conform legii.
Recurentul a mai susţinut şi faptul că, recunoaşterea drepturilor legale pentru fiecare naştere şi nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate şi nu încalcă principiul egalităţii de tratament între copiii proveniţi dintr-o sarcină simplă sau multiplă, nefiind vorba de drepturi ce aparţin copilului ci de măsuri de protecţie socială a familiei.
Printr-o ultimă critică, recurentul susţine că prin Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 a Curţii Constituţionale, a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din OUGnr. 148/2005, în raport cu art. 16 din Constituţie, reţinându-se că dreptul la concediu este un drept complex cu o componentă patrimonială şi alta nepatrimonială şi, că acordarea unei singure indemnizaţii lunare, indiferent de numărul de copii rezultaţi în urma naşterii este un aspect firesc.
Recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate a actelor administrative normative, se va reţine că aceasta este neîntemeiată, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, în considerentele sentinţei atacate.
Astfel, actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepţiei de nelegalitate, dar chiar şi pe calea acţiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, conform art. 4 alin. (1) din legea susmenţionată, „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate", însă acest text trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiaşi articol, în care legiuitorul nu diferenţiază între actele administrative cu caracter individual şi actele administrative cu caracter normativ.
Într-adevăr, potrivit alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ".
Rezultă, aşadar, din coroborarea textelor de lege citate, că excepţia de nelegalitate a unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariţiei Legii nr. 554/2004, este admisibilă.
Cu privire la excepţia de nelegalitate, în sine, se va reţine, de asemenea, că argumentele recurenţilor nu sunt întemeiate.
Astfel, art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului prevede că indemnizaţia lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, precum şi persoana care a fost numită tutore).
Or, definind naşterea într-o manieră contrară literei şi spiritului OUG nr. 148/2005 şi limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanţa de urgenţă la numărul naşterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultaţi din fiecare naştere, art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.
Într-adevăr, OUG nr. 148/2005 se referă la indemnizaţia lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din acelaşi act normativ iar prin modul în care a fost definită naşterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanţei de urgenţă, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuţi şi cei, de exemplu, adoptaţi, în sensul că în cazul adopţiei s-ar primi o indemnizaţie pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuţi în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizaţie.
Faţă de cele arătate, apreciind că în mod corect instanţa de fond a reţinut că prevederile normative atacate nu sunt conforme cu dispoziţiile art. 1 şi art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, sentinţa atacată este legală şi temeinică, recursul declarat împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 22 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2721/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2757/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
