ICCJ. Decizia nr. 2829/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2829/2010
Dosar nr. 2606/2/2008
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 511 din 10 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.J.V.P.S. Călăraşi, în contradictoriu cu pârâţii A.N.P.A. şi SC A. SRL Călăraşi, prin care s-a solicitat anularea licenţei de acvacultura nr. 506 din 16 noiembrie 2007 emisă de prima pârâtă pe numele celei de-a doua.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Din nota de control depusă la dosar, rezultă că pârâta are amplasate în C.S. Călăraşi viviere flotabile, acestea fiind considerate bazine piscicole amenajate, în sensul art. 3 pct. 2 lit. d) din Legea nr. 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura, în vigoare la data emiterii licenţei. Rezultă, deci, reţine prima instanţă, că pârâta SC A. SRL Călăraşi îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 261 şi 29 din aceeaşi lege, licenţa fiind, aşadar, legal emisă, câtă vreme activitatea de acvacultura se desfăşoară în bazine piscicole amenajate şi nu în întregul canal navigabil.
Concluzionează instanţa de fond că, întrucât pârâta desfăşoară activitatea de acvacultura în spaţii delimitate conform legii, dreptul reclamantei de a pescui în restul canalului navigabil nu este încălcat, nefiind aplicabile prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta A.J.V.P.S. Călăraşi.
Prin cererea de recurs au fost invocate două motive de nelegalitate, respectiv cele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., de natură a conduce la modificarea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, cu consecinţa admiterii acţiunii în anularea licenţei de acvacultură emisă în favoarea SC A. SRL Călăraşi.
În dezvoltarea primului motiv de recurs s-a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit actul administrativ atacat, mai exact în discordanţă cu realitatea arătată în cererea introductivă întrucât este evident, în opinia recurentei, că acvacultura este un pretext pentru aproprierea gratuită a unor bunuri publice atâta vreme cât licenţa de acvacultură priveşte întreg C.N.S. şi nu doar a porţiune a acestuia.
Totodată, s-a arătat că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 192/2001 privind pescuitul şi acvacultura (cu modificările ulterioare), pronunţând o sentinţă lipsită de temei legal.
În acest sens s-a precizat că din interpretarea sistematică, gramaticală şi teologică a actului normativ în discuţie rezultă fără dubiu că activitatea de acvacultură sunt prohibite în bazine piscicole naturale, afară de cazurile în care astfel de activităţi se realizează în instalaţii specifice (ex. viviere flotabile); în speţă, susţine recurenta, aceste viviere flotabile sunt pretextul de care avea nevoie o autoritate publică abuzivă pentru a emite un act administrativ nelegal care aduce prejudicii atât asociaţiei recurente cât şi patrimoniului public.
Examinând cauza prin prisma aspectelor punctate mai înainte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că acestea nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., iar o analiză din perspectiva art. 3041 C. proc. civ., conduce la concluzia că nu există motive pentru desfiinţarea (casare/modificare) sentinţei atacate.
Obiectul acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta A.J.V.P.S. Călăraşi a vizat anularea Licenţei de acvacultură nr. 00506 din 16 noiembrie 2007 emisă de A.N.P.A. în favoarea SC A. SRL.
Dezlegarea dată pricinii de către judecătorul fondului este în acord atât cu probatoriul administrat cât şi cu normele legale incidente în materie, anume Legea nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura.
Ţinând seama de motivele invocate prin acţiune, prima instanţă a stabilit pe de o parte că reclamanta nu a făcut dovada vreunei vătămări aduse prin actul administrativ în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată, iar pe de altă parte că din nota de control nr. 92 din 8 noiembrie 2007 încheiată de inspectorul piscicol din cadrul Filialei Călăraşi a autorităţii emitente rezultă că SC A. SRL are amplasate în C.S. Călăraşi viviere flotabile care sunt considerate bazine piscicole amenajate în accepţiunea dată de legiuitor prin art. 3 pct. 2 lit. d).
Din actele dosarului nu rezultă că recurenta-reclamantă deţine o justificare legală sau convenţională (contractuală) în virtutea cărora să desfăşoare activităţi de pescuit recreativ-sportiv pe luciu de apă unde intimata-pârâtă SC A. SRL desfăşoară activităţi de acvacultură.
Nu se pot reţine afirmaţiile recurentei, de altfel nedovedite, că vivierele flotabile amplasate de SC A. SRL au constituit doar un „pretext" pentru emiterea actului administrativ abuziv care aduce prejudicii atât recurentei cât şi patrimoniului public.
Evaluarea actului contestat sub aspectul legalităţii s-a făcut din perspectiva art. 261 şi 29 din actul normativ incident, concluzia desprinsă fiind aceea că argumentele aduse de reclamantă nu se justifică şi nici nu sunt probate.
Faţă de cele arătate se observă că motivul de recurs care se referă la schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii nu poate fi primit.
În privinţa celui de-a doua critici enunţate prin cerere de recurs, se impune observaţia că recurenta nu explică în ce constă greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 192/2002 (în vigoare la data emiterii licenţei), sau în ce măsură aceste dispoziţii au fost nesocotite.
Faţă de cele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.J.V.P.S. Călăraşi împotriva sentinţei nr. 511 din 10 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2806/2010. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 2844/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
