ICCJ. Decizia nr. 2847/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2847/2010
Dosar nr. 519/42/2009
Şedinţa publică din 28 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 188 din 19 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi cea a prematurităţii acţiunii, invocate de pârâta A.N.R.P., admiţându-se în parte acţiunea formulată de G.N. şi G.E. în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. şi chemata în garanţie SC R. SA. S-a dispus obligarea pârâtei A.N.R.P. să soluţioneze dosarul nr. 23455/CC, cu refacerea raportului de evaluare, admiţându-se în parte cererea de chemare în garanţie a SC R. SA, cu obligarea la respectarea termenului în vederea efectuării raportului de evaluare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, că după cum însăşi pârâta a precizat, potrivit HG nr. 361/2005, aceasta are atribuţii cu privire la aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, republicată, asigurând organizarea şi funcţionarea S.C.C.S.D., iar potrivit titlului VII art. 13 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, în subordinea C.P.M. s-a constituit C.C.S.D. care are ca atribuţie principală emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire.
Cu privire la excepţia prematurităţii, s-a reţinut că reclamanţii deţin Dispoziţia nr. 167/2006 privind propunerea de acordare de despăgubiri în echivalent, iar potrivit art. 3 din această decizie, în vederea acordării despăgubirilor, întreaga documentaţie aferentă a fost înaintată S.C.C.S.D., comisie ce avea obligaţia de a urma etapele procedurale prevăzute de Legea nr. 247/2005 în vederea acordării efective a despăgubirilor.
S-a constatat că în cazul de faţă, deşi au trecut aproximativ 3 ani de la emiterea dispoziţiei, imobilul nu a fost evaluat nici în prezent.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că reclamanţii sunt posesorii Dispoziţiei nr. 167/2006 a P.M. Buzău, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent conform legii speciale pentru construcţiile expropriate prin Decretul nr. 110/1984 şi demolate în totalitate, construcţii situate în Municipiul Buzău, Str. Frăţiei, evaluate la suma de 66003 lei, potrivit procesului verbal de evaluare nr. 5252 din 07 septembrie 1984.
Dosarul reclamanţilor a fost înaintat S.C.C.S.D., iar aceasta avea obligaţia să procedeze la parcurgerea etapelor obligatorii prevăzute de Legea nr. 247/2005, însă în cauza de faţă nu s-a parcurs nici etapa evaluării imobilului potrivit Standardelor Internaţionale, astfel că dosarul reclamanţilor a rămas practic în nelucrare.
În ce priveşte cererea de chemare în garanţie s-a apreciat că SC R. SA, societate de evaluare desemnată de Comisia Centrală în vederea efectuării raportului de evaluare, nu a efectuat în timp util evaluarea imobilului, nerăspunzând inclusiv la obiecţiunile formulate.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat recurs pârâta A.N.R.P., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât şi dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.
Pârâta-recurentă a solicitat modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesual-pasive, susţinând nelegalitatea hotărârii care a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care stabileşte entitatea şi atribuţiile acesteia privind emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
În măsura în care se va trece peste acest motiv de nelegalitate, recurenta susţine că instanţa de fond, în mod greşit, a respins excepţia prematurităţii acţiunii, cu motivaţia că nu a fost parcursă procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Pe fondul pretenţiilor deduse judecăţii arată că obligaţia statuată de instanţă de fond, chiar în sarcina unei instituţii, ce nu are competenţe legale privind emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, a fost îndeplinită, în sensul că raportul de evaluare întocmit în dosarul nr. 23445/CC a fost refăcut, fiind emisă şi Decizia conţinând titlul de despăgubire în favoarea reclamanţilor.
Un motiv distinct de recurs vizează cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta - recurentă care a executat obligaţia impusă A.N.R.P. prin hotărârea primei instanţe.
În recurs s-a depus în copie Decizia nr. 6670/2009 emisă de C.C.S.D., prin care s-a emis titlu de despăgubire în favoarea intimaţilor-reclamanţi în cuantum de 51.779,63 RON.
Recursul este fondat.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma art. 304 C. proc. civ. şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., concluzie fundamentată pe argumentele în continuare arătate.
Intimata-pârâtă A.N.R.P. a invocat în faţa primei instanţe excepţia lipsei calităţii procesual pasive cu privire la solicitarea reclamanţilor de soluţionare a dosarului nr. 23455/CC, capăt de cerere care de altfel a fost admis în contradictoriu cu această pârâtă.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire constituie atributul exclusiv al C.C.S.D., motiv pentru care excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de pârâta-recurentă A.N.R.P. este întemeiată.
De altfel, aşa cum s-a reţinut în dosarul nr. 23455/ CC din 31 iulie 2006 a fost emisă Decizia nr. 6670/2009 de către C.C.S.D., cuprinzând titlu de despăgubire în favoarea reclamanţilor-intimaţi.
În privinţa aplicării Legii nr. 10/2001, A.N.R.P. acordă sprijin şi îndrumare metodologică autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale, precum şi celorlalte persoane juridice deţinătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.
Procedura administrativă instituită prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi restituite în natură, este o procedură complexă, cuprinzând mai multe etape, a căror parcurgere este obligatorie, anterior emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
În aceste proceduri sunt implicate mai multe entităţi, însă A.N.R.P. nu are atribuţii în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Este adevărat că în baza art. 13 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, aşa cum a fost modificat şi completat prin OUG nr. 81/2007, pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă ... se constituie C.C.S.D., denumită în continuare C.C., care are, ca atribuţie: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire.
C.C. este cea care emite Decizia referitoare la acordarea titlului de despăgubire, având deci calitate procesual pasivă în acţiunea ce vizează emiterea acestui act administrativ şi nu recurenta-pârâtă A.N.R.P. chemată în judecată de reclamanţi, iar împrejurarea că preşedintele acestei autorităţi face parte din comisie, nu conferă calitate procesual pasivă autorităţii în prezenta cauză.
Rezultă de aici că entitatea titulară de drepturi şi obligaţii în raportul de drept administrativ este C.C.S.D. iar nu A.N.R.P., care are atribuţii distincte, coordonare a procesului de acordare a despăgubirilor şi emitere a titlurilor de plată şi titlurilor de conversie în etapa titlurilor de despăgubire, potrivit art. 131 şi art. 181 – art. 189 din actul normativ menţionat mai sus.
Pe cale de consecinţă, analizând cu prioritate acest motiv de recurs, Înalta Curte constată că este întemeiat şi prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va fi admis recursul, modificându-se în tot hotărârea atacată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. pentru lipsa calităţii procesual pasive a acesteia.
Ca o consecinţă a respingerii acţiunii faţă de pârâta A.N.R.P., în conformitate cu prevederile art. 60 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge şi cererea de chemare în garanţie a SC R. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva Sentinţei nr. 188 din 19 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanţii G.N. şi G.E. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea de chemare în garanţie a SC R. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2846/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2865/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
