ICCJ. Decizia nr. 2946/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2946/2010
Dosar nr. 28158/3/2009
Şedinţa de la 3 iunie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC P.U. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii S.N.N. SA şi B.C.R. SA suspendarea Notificării nr. 4126 din 11 mai 2009 precum şi suspendarea executării Scrisorii de garanţie bancară de bună execuţie nr. 35 din 12 noiembrie 2007 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, din dosarul nr. 27665/3/2009, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe cu termen de judecată la data de 23 septembrie 2009.
La termenul de judecată din 07 iulie 2009, reclamanta şi-a modificat acţiunea, în sensul că a invocat ca temei de drept prevederile art. 286 – art. 287 din OUG nr. 34/2006, în loc de art. 581 C. proc. civ.
Pârâta B.C.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca lipsită de obiect, arătând că urmare cererii nr. 5448 din 26 iunie 2009 formulată de S.N.N. SA, a fost executată scrisoarea de garanţie, astfel că pe data de 03 iulie 2009, s-a efectuat plata, debitul fiind evidenţiat în contul curent al reclamantei.
La rândul său, pârâta S.N.N. SA, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B.C.R., arătând că aceasta este terţ faţă de Contractul nr. 844 din 01 noiembrie 2007, excepţia inadmisibilităţii cererii de ordonanţă, arătând că părţile au încheiat un contract în temeiul OUG nr. 34/2006 privind achiziţiile publice, care cuprinde dispoziţii speciale, excepţia lipsei obiectului cererii şi excepţia lipsei de interes, întrucât în data de 03 iulie 2009, s-a efectuat plata sumei de 1.545.025 lei în baza cererii de plată nr. 5748 din 26 iunie 2009.
La termenul de judecată din data de 07 iulie 2009, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, fată de împrejurarea că pârâta S.N.N. SA, este asimilată unei autorităţi publice la nivel central.
Prin sentinţa civilă nr. 2529/2009, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La termenul din data de 12 ianuarie 2010, S.N.N. SA a invocat excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în raport de dispoziţiile art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006.
Prin Sentinţa civilă nr. 144 din 12 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta S.N.N, SA şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, constatând ivit conflictul negativ de competenţă.
S-a reţinut că litigiul părţilor vizează faza executării contractului de achiziţie publică, astfel că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006, competenţa aparţinând Tribunalului Bucureşti în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, fără a prezenta importanţă împrejurarea că aceasta este asimilată unei autorităţi centrale.
Având în vedere dispoziţiile art. 20 şi următoarele C. proc. civ., obiectul cauzei cu soluţionarea căreia fuseseră investite instanţele, precum şi temeiul legal al acţiunii, Înalta Curte a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă materială şi a stabilit că Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este instanţa competentă pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză este necontestat că societatea comercială reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a aplicării Notificării nr. 4126 din 11 mai 2009 şi de suspendare a Scrisorii de garanţie bancară de bună execuţie nr. 35 din 12 noiembrie 2007, în legătură cu executarea Contractului nr. 844 din 01.22.2007, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 2877 alin. (1) din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare.
Este adevărat că, în materia contractelor administrative, în raport cu dispoziţiile generale ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, jurisprudenţa constantă a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte criteriile de stabilire a instanţei competente material, este în sensul aplicării criteriului rangului local sau naţional al autorităţii contractante.
Or, în domeniul achiziţiilor publice există o normă specială derogatorie de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, potrivit art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006 „procesele şi cererile privind actele autorităţilor contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică, se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, cu excepţia litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii şi/ sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional, care se soluţionează în primă instanţă de către Curtea de Apel Bucureşti".
Mai mult, prin OUG nr. 19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislaţiei referitoare la achiziţiile publice, care a modificat, între altele, şi art. 286 din OUG nr. 34/2006, a reglementat reguli procedurale noi, introducând art. 2871 – art. 28718, unde, la art. 28716, se prevede în mod expres că recursul împotriva hotărârii primei instanţe se judecă la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de apel.
Deci, în raport cu cele arătate mai sus, competenţa materială în cauza de faţă aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, căruia îi va fi trimis dosarul pentru competenţă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC P.U. SRL şi pârâtele S.N.N.E. SA şi B.C.R. SA în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2925/2010. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 2949/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
