ICCJ. Decizia nr. 3029/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3029/2010
Dosar nr. 7893/2/200.
Şedinţa publică din 9 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
1.Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 422 din 22 ianuarie2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârâta Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul I.D. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a se pronunţa astfel Curtea de apel a reţinut că obiectul dosarului îl constituie anularea unei sancţiuni disciplinare aplicată reclamantului, în calitate de profesor al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. Aplicarea acestei sancţiuni s-a făcut în cadrul unui raport juridic de muncă. Rezultă că natura raportului juridic dedus judecăţii este una de dreptul muncii şi nu de drept administrativ aşa încât în baza art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.civ. şi art. 248 C. muncii, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Cluj.
2.Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 422 din 22 ianuarie2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamantul I.D. invocând în acest sens motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
In opinia recurentului-reclamant hotărârea recurată s-a dat când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Contestatarul a precizat că întrucât a fost vătămat intr-un drept al sau printr-un act administrativ emis de o autoritate publică centrală s-a considerat persoană vătămată, în sensul art. 2 al Legii nr. 544/2004 aşa încât a investit instanţa de contencios administrativ cu o cerere privind suspendarea, modificarea sau în subsidiar anularea acelui act administrativ, respectiv Hotărârea nr. 1/2009 pronunţată de Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.
Consideră recurentul-reclamant că nu se află în raporturi de muncă cu emitentul actului administrativ contestat ci doar cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, care a emis deciziile care au fost contestate în faţa Colegiul Central de Onoare. De altfel, mai arată recurentul că poartă un alt litigiu guvernat de Codul Muncii cu Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, aflat pe rolul instanţelor din Ploieşti.
3.Hotărârea instanţei de recurs
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin acţiunea înregistrată la 13 august 2009 recurentul-reclamant a solicitat, în principal, anularea Hotărârii nr. 1/2009 pronunţată de Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 36 din 07 iulie 2008 a Senatului Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca şi a deciziei nr. 16735 din 07 iulie 2008 a Rectorului Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, ca netemeinică şi nelegală şi obligarea intimatului Colegiul Central de Onoare al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului să emită o nouă hotărâre temeinică şi legală.
Potrivit art. 122 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic „în învăţământul superior, persoanele sancţionate au dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare Decizia respectivă la Colegiul central de onoare al Ministerului învăţământului, pentru sancţiunile prevăzute la art. 116 lit. e) - f).
De asemenea, potrivit art. 4 din Regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Colegiului central de onoare de la nivelul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi ale colegiilor de onoare de la nivelul instituţiilor de învăţământ superior, colegiul central de onoare de la Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării este un organ administrativ-jurisdicţional.
Aşadar, legiuitorul stabileşte în această materie în mod imperativ o procedură specială, derogatorie de la procedura de drept comun stabilită in Capitolul II, Titlul XI din Codul Muncii, care se finalizează prin emiterea unui act administrativ jurisdicţional, a cărui contestare atrage din punct de vedere material competenţa instanţelor de contencios administrativ pentru judecata în fond, în condiţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 .
Înalta Curte constată că în mod incorect Curtea de apel a calificat raportul juridic dedus judecăţii ca fiind unul de dreptul muncii, şi nu de drept administrativ, reţinând drept argument decisiv faptul că sancţiunea prevăzută de art. 116 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 128/1997 a fost aplicată în baza unui raport juridic de muncă, fără a observa, însă procedura derogatorie specială, reglementată de acelaşi act normativ.
Prin urmare, Înalta Curte constată criticile recurentului-reclamant, circumscrise motivului de recurs art. 304 pct. 8 C. proc. civ. ca fiind întemeiate.
Aşadar cum în cauza de faţă se contestă în principal o hotărâre emisă de un organ de jurisdicţie specială, competenţa materială de soluţionare în fond a cauzei aparţine nu Tribunalului Cluj-Napoca, ca instanţă de drept comun, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. raportat la art. 284 C. muncii, ci Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă de contencios administrativ, competentă potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Faţă de cele mai sus reţinute şi având ca reper textele de lege precitate, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. să admită recursul, să caseze hotărârea recurată şi să dispună trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul I.D. împotriva sentinţei nr. 422 din 22 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3024/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3077/2010. Contencios → |
|---|
