ICCJ. Decizia nr. 2890/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2890/2010
Dosar nr.635/42/2009
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 225 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de Camera Medicilor Prahova în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Centrul de Diagnostic şi tratament Ploieşti, Centrul de Sănătate Bălţeşti, Serviciul de Ambulanţă Prahova, Spitalul de Obstratică şi Ginecologie Ploieşti, Spitalul de Pediatrie Ploieşti, Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, Spitalul Municipal Ploieşti, Spitalul Orăşenesc Vălenii de Munte, Spitalul Orăşenesc Sinaia, Spitalul Orăşenesc Băicoi, Spitalul de Pneumoftiziologie Drajna.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea acţiunii introductive a reţinut că prin OUG nr. 233/2008 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare s-a suspendat ocuparea prin examen sau concurs până la 31 decembrie 2009 a posturilor vacante la 31 decembrie 2008.
S-a constatat că efectele acestei dispoziţii au condus la blocarea unui număr de 23.615 posturi din sistemul sanitar public, dintre care 5519 erau posturi de medici, ceea ce reprezintă 28% din numărul total.
Având în vedere că dreptul la sănătate este un drept constituţional, Ministerul Sănătăţii a iniţiat Memorandumul pentru aprobarea organizării de concursuri/examene pentru ocuparea posturilor vacante de medici din unităţile sanitare publice de către medici specialişti şi medici rezidenţi, ultimul an. Astfel, în conformitate cu prevederile OUG nr. 223/2008, pentru posturile care nu sunt unice, dar care sunt absolut necesare, întrucât neîncadrarea în aceste posturi ar produce dificultăţi majore în desfăşurarea activităţii specifice, organizarea concursurilor/examenelor în vederea încadrării acestora urma să se facă cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale cu avizul Guvernului.
Ca urmare a aprobării acestui Memorandum, Ministerul Sănătăţii a organizat la data de 29 iunie 2009, concurs naţional pentru ocuparea posturilor vacante de medici din unităţile sanitare publice, de către specialişti şi rezidenţi ultimul an.
Instanţa de fond a reţinut că obiectul acţiunii introductive vizează anularea Memorandumului aprobat în şedinţa de guvern din data de 18 februarie 2009 pentru deblocarea posturilor vacante de medici din unităţile sanitare publice.
Analizând actele dosarului, instanţa de fond a reţinut că încheierea acestui memorandum apare ca o situaţie de excepţie şi în favoarea cadrelor medicale, astfel încât nu se poate reţine că prin încheierea acestui act s-a produs o vătămare a cadrelor medicale.
De asemenea, în privinţa capetelor de cerere subsecvente, instanţa a reţinut că actele care se solicită a fi anulate nu îndeplinesc condiţiile legale pentru a fi considerate acte administrative, ci reprezintă acte premergătoare îndeplinite pentru organizarea unui concurs.
Instanţa a reţinut că nefiind adus un prejudiciu reclamantei, sancţiunea de anulare a concursului organizat nu poate fi aplicată, astfel că şi acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.
Cu privire la daunele cominatorii solicitate, instanţa a constatat că reclamantul nu este îndreptăţit a solicita aceste daune, întrucât în cauza de faţă nu a intervenit o hotărâre definitivă, care să poată fi pusă în executare şi a cărei neexecutare să fie culpa autorităţilor intimate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Recurenta a precizat că instanţa de fond prin hotărârea pronunţată a anulat dreptul la opinie şi dreptul de a decide în domeniul de competenţă sindicală, drepturi care sunt garantate de contractele colective de muncă şi de Constituţia României.
Recurenta a precizat că este vătămată într-un drept prevăzut de lege, căci neparticipând la concursul arătat ca observator s-a creat posibilitatea ca unii membri de sindicat, medici, care au o bună pregătire profesională, dat sunt lipsiţi de „protecţie”, să fie defavorizaţi faţă de alţii.
Arată recurenta că este adevărat că memorandumul apare ca o situaţie de excepţie în favoarea cadrelor medicale, însă acesta nu trebuie să se facă cu încălcarea dispoziţiilor legale.
De asemenea, s-a criticat faptul că instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii, întrucât ele sunt acte administrative în sensul dispoziţiilor legale, iar instanţa de fond în mod greşit a reţinut că nu întrunesc cerinţele unui act administrativ, fiind acte preparatoare.
Recurenta a criticat în ansamblu hotărârea pronunţată ca nelegală şi netemeinică, arătând că toate capetele de cerere ale acţiunii introductive sunt întemeiate pe dispoziţii legale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul şi va casa hotărârea atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Principiul disponibilităţii, ce guvernează procesul civil, lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înţelege să-şi dispute obiectul procesului.
Înalta Curte, după analizarea cererii introductive, a constatat că instanţa de fond nu a dispus citarea în cauză a pârâtei- chemată în judecată- Direcţia de Sănătate Publică Prahova şi a pronunţat o hotărâre fără ca aceasta să fi stat în proces ca pârât, ceea ce constituie o încălcare a dispoziţiilor legale şi o nesocotire a principiului disponibilităţii în procesul civil.
Pentru aceste considerente, văzând că sunt motive de casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat şi va trimite cauza instanţei de fond pentru rejudecarea cauzei în contradictoriu cu toate părţile chemate în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Camera Medicilor Prahova împotriva sentinţei nr. 225 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal .
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2891/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2889/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
