ICCJ. Decizia nr. 2894/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2894/2010
Dosar nr.9385/231/2008
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 2568 din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost anulată ca netimbrată acţiunea reclamantei SC C. SRL Vrancea formulată în contradictoriu cu Agenţia Domeniilor Statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că obiectul cererii de chemate în judecată vizează anularea protocolului încheiat între SC V. SA Focşani şi Agenţia Domeniilor Statului, iar potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 cererea de chemare în judecată se impune a fi timbrată. Instanţa a constatat că reclamanta nu a respectat dispoziţiile privind taxa judiciară necesară pentru soluţionarea cauzei, motiv pentru care a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A invocat ca motive de recurs prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 şi art. 3041 din C. proc. civ. şi a solicitat ca instanţa de recurs să se pronunţe pe fondul cauzei.
A depus la dosar taxa de timbru atât pentru fondul cauzei, cât şi pentru calea de atac a recursului.
Recurenta a făcut o prezentare, structurată pe 8 puncte, privind motivele pe fond ale cererii de anulare a protocolului încheiat între SC V. SA Focşani şi Agenţia Domeniilor Statului.
Intimata Agenţia Domeniilor Statului a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat, motivat de faptul că nu a fost indicată hotărârea atacată, iar pe fondul recursului a pus concluzii ce vizează fondul acţiunii introductive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat în temeiul dispoziţiilor art. 299 coroborate cu art. 4 din C. proc. civ., a constatat că recurentul nu a respectat dispoziţiile art. 303 din C. proc. civ., situaţie în care va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 306 din C. proc. civ. şi va constata nul recursul declarat.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) din C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Înalta Curte, verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 3021 din C. proc. civ., a constatat că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţiile procedurale prevăzute de lege în termenul arătat.
Astfel, s-a constatat că motivele de recurs formulate nu se referă la motivul anulării acţiunii reclamantei, ca netimbrată, ci vizează fondul pricinii, aspect asupra căruia Înalta Curte nu se poate pronunţa, atâta timp cât Curtea de Apel nu a intrat în cercetarea fondului acţiunii, iar neindicarea motivelor pentru care hotărârea instanţei de fond este nelegală echivalează în fapt cu o nemotivare a recursului declarat.
În aceste condiţii, Înalta Curte va aplica sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege.
Văzând dispoziţiile art. 3021 şi art. 303 din C. proc. civ. raportate la art. 301, art. 101 şi art. 102 din C. proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru depunerea motivelor de recurs, precum şi modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că recurenta nu a respectat dispoziţiile procedurale prevăzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (1) din C. proc. civ. părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Întrucât recurentul nu a respectat dispoziţiile mai sus arătate, Înalta Curte văzând dispoziţiile art. 306 alin. (1) din C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancţiunea procedurală arătată de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de SC C. SRL Vrancea prin administrator judiciar A.C. SRL împotriva sentinţei nr. 2568 din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2896/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2893/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
