ICCJ. Decizia nr. 2892/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2892/2010
Dosar nr.36879/3/2007
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 3581 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Municipiului Bucureşti şi a fost admisă excepţia de inadmisibilitate a capetelor 1 şi 2 din cererea reclamanţilor H.N. şi H.F. în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, SC T.H. Limited, SC T.D.R. SRL Bucureşti şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă, respingându-se capătul de cerere privind cheltuielile de judecată ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea acţiunii introductive a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Municipiului Bucureşti este neîntemeiată. Astfel, instanţa a reţinut că Primăria Municipiului Bucureşti este o autoritate publică şi nu are relevanţă dacă are sau nu personalitate juridică, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 şi urm. Din C. proc. civ., orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că excepţia de inadmisibilitate pentru capetele de cerere 1 şi 2 din acţiunea introductivă este întemeiată, capete ce vizează constatarea faptului că un proiect nu este de utilitate publică, ci este un parteneriat public privat cu caracter economic, precum şi constatarea nulităţii contractelor încheiate.
Astfel, instanţa a reţinut că este inadmisibilă acţiunea privind constatarea faptului că un proiect nu este de utilitate publică, ci este un parteneriat public privat cu caracter economic, întrucât prevederile art. 3 din HG nr. 373/2004 dispun expres cu privire la natura proiectului iar instanţa de judecată nu poate constata sau stabili o altă natură juridică cu privire la proiectul cuprins în actul normativ arătat şi nici nu ar putea adăuga la acesta.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractelor încheiate, instanţa a constatat că excepţia privind lipsa plângerii prealabile este întemeiată şi din acest motiv cererea reclamanţilor este inadmisibilă, văzând dispoziţiile din Legea nr. 554/2004 care prevăd expres obligativitatea parcurgerii unei proceduri prealabile mai înainte de sesizarea instanţei de fond cu anularea unui act.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Recurentul a criticat soluţia pronunţată, întrucât instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, argumentând pe larg faptul că drepturile şi obligaţiile acestei autorităţi, în domeniul ce vizează obiectul cererii introductive, au fost preluate de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, instituţie care de altfel a fost introdusă în cauză.
Înalta Curte analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente cauzei a constatat că recursul de faţă este lipsit de interes.
Condiţia justificării unui interes în activitatea judiciară este recunoscută în mod unanim în literatura juridică română şi străină, precum şi în practica judiciară, ca absolut necesară atât pentru dobândirea calităţii de parte în proces cât şi pentru exerciţiul acţiunii civile.
Interesul trebuie să stea la baza oricărei cereri în justiţie, chiar dacă el nu se corelează cu un drept subiectiv civil. Interesul constă în folosul practic material sau moral, pe care partea îl urmăreşte în judecată. Interesul trebuie să fie născut şi actual, ceea ce presupune ca el să existe pe tot parcursul demersului procesual, astfel încât dacă dreptul pretins este actual şi interesul de a acţiona este născut şi actual.
Aşa fiind, justificarea interesului judiciar al recurentului-pârât nu subzistă, întrucât cererea reclamanţilor, ce face obiectul acţiunii de faţă, a fost respinsă la instanţa de fond pe excepţia de inadmisibilitate, excepţie care a făcut imposibilă studierea ori analizarea altor excepţii, care din punct de vedere procedural, ar fi putut fi analizate numai dacă s-ar fi trecut peste excepţia de inadmisibilitate invocată.
Pentru aceste considerente, având în vedere că excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremtorie, Înalta Curte în temeiul art. 312 din C. proc. civ. va respinge recursul declarat ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii împotriva sentinţei nr. 3581 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca fiind lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2893/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2891/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
