ICCJ. Decizia nr. 2891/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2891/2010
Dosar nr. 120/46/2010
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 58/F – Cont din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti a fost respinsă ca nefondată excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta I.T.N. în contradictoriu cu Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Vâlcea şi Guvernul României.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de contencios administrativ, sesizată cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 191 pct. 4 din HG nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, a constatat că prin dispoziţiile criticate ca fiind nelegale se reglementează modul cum se stabileşte baza de calcul, precizându-se că pentru luna în care s-a născut copilul se ia în calcul venitul realizat în luna anterioară naşterii copilului.
Instanţa a constatat că dispoziţiile criticate nu sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, întrucât venitul luat în calcul pentru luna a 12-a, respectiv venitul realizat în luna anterioară naşterii copilului, îndeplineşte condiţia de a fi realizat potrivit Cod Fiscal, respectiv de a fi supus impozitului pe venit.
Împotriva sentinţei nr. 58/F-Cont din 19 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ a declarat recurs în termen legal reclamanta I.T.N., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 191 pct. 4 din HG nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a dispoziţiilor OUG nr. 148/2005 pentru susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.
A învederat recurenta, prin motivele căii de atac, că sentinţa instanţei de fond nu cuprinde argumentele care au justificat adoptarea soluţiei de respingere a excepţiei de nelegalitate invocată în cauză, ci doar a prezentat situaţia de fapt şi apărările pârâţilor formulate prin întâmpinări, iar o astfel de împrejurarea atrage modificarea sentinţei în conformitate cu prescripţiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. Cu privire la fondul pricinii, reclamanta a precizat că prevederile art. 19 pct. 4 din HG nr. 1025/2006 adaugă la dispoziţiile art. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005, întrucât veniturile luate în calcul pentru luna în care s-a născut copilul nu îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 1 din OUG nr. 148/2005, aceea de a fi realizate potrivit Cod Fiscal, în sensul de a fi supuse impozitului pe venit. Practic s-a arătat, veniturile din luna în care s-a născut copilul sunt o dublare fictivă a veniturilor realizate în luna anterioară naşterii copilului, fără a fi astfel supuse plăţii impozitului pe venit, aşa cum prevede art. 1 din OUG nr. 148/2005. În sensul celor susţinute de recurentă au fost invocate dispoziţiile art. 58 din Cod fiscal potrivit cărora „beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăţi anticipate, care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri".
Prin întâmpinare pârâţii Guvernul României şi Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Vâlcea au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciindu-se că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. în acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza. în cazul în care instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
În cadrul procedurii reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanţa de contencios administrativ investită cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate este abilitată să verifice, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis. Cu alte cuvinte, cu ocazia soluţionării excepţiei de nelegalitate, instanţa trebuie sa verifice dacă actul administrativ atacat pe această cale îndeplineşte cumulativ următoarele cerinţe de legalitate: actul să fie adoptat sau emis de către autoritatea competentă material şi teritorial şi în limitele competenţei ce îi revine; conţinutul actului administrativ să fie conform cu conţinutul legii în baza căreia este emis şi cu actele normative cu forţă juridică superioară; actul să corespundă scopului urmărit de legea pe care o pune în executare; actul să fie adoptat sau emis în forma specifică actelor administrative şi cu respectarea procedurii şi normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege; actul să fie actual şi oportun.
OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului cu modificările şi completările ulterioare, dispune, prin art. 1 alin. (1), în sensul că începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Cod Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară în cuantum de 600 RON sau, opţional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4000 RON.
Raportat la aceste dispoziţii legale, se constată că în mod legal instanţa de fond, prin sentinţa atacată şi care cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 261 alin. (1) din C. proc. civ. , a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 191 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobate prin HG nr. 1025/2006, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că pentru luna în care s-a născut copilul se ia în calcul venitul realizat în luna anterioară celei în care s-a născut acesta.
Prin prevederile art. 191 alin. (1) - (4) din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005, cu modificările şi completările ulterioare, atacate pe calea excepţiei de nelegalitate, nu s-a adăugat la textul art. 1 alin. (1) din OUG menţionată, ci s-a procedat, în scopul asigurării unei corespunzătoare puneri în executare a legii, la stabilirea modului de determinare a bazei de calcul a indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Or, faţă de conţinutul art. 1 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, care instituie beneficiul dreptului la indemnizaţie în cuantum de 600 RON sau, opţional, în cuantum de 85% din media veniturilor brute realizate pe ultimele 12 luni dar nu mai mult de 4.000 RON, în favoarea persoanelor care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Cod Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, este legală dispoziţia de la art. 191 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a ordonanţei, fiind astfel justificat ca, în condiţiile în care în calculul perioadei de 12 luni intră şi luna în care s-a născut copilul (considerată a 12-a lună), venitul aferent acestei luni să fie luat în considerare prin asimilare cu venitul salarial realizat de persoana îndreptăţită în luna anterioară celei în care s-a născut copilul.
În raport de cele mai sus expuse, se reţine că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi că este legală şi temeinică hotărârea atacată, astfel că se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta I.T.N. împotriva sentinţei nr. 58/F-Cont din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.T.N. împotriva sentinţei civile nr. 58/F- Cont din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2892/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2890/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
