ICCJ. Decizia nr. 2940/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2940/2010
Dosar nr. 5505/117/2009
Şedinţa publică din 3 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin cererea formulată iniţial pe rolul Tribunalului Cluj la data de 22 octombrie 2009 sub nr. 5.505/117/2009, reclamanta M.M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionala Pentru Prestaţii Sociale suspendarea provizorie a executării Ordinului nr. 177 din 12 octombrie 2009 emis de aceasta, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că la data de 25 mai 2009 în urma unui examen susţinut pentru ocuparea funcţiei de director coordonator la Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Cluj, a încheiat contractul de management, iar prin Ordinul nr. 992 din 25 mai 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a fost numită director coordonat la A.J.P.S. Cluj, ordin care la art. 1 alin. (1) dispune că acesta este asimilat contractului individual de muncă încheiat pe o perioadă determinată de 4 ani.
A învederat reclamanta că prin ordinul pe care îl contestă, a fost revocată din funcţie.
A mai arătat reclamanta că ordinul atacat nu este emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale care era singurul în măsură a dispune revocarea sa din funcţie, ci este emis de Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale - Cabinet preşedinte, astfel că ordinul este nul de drept.
Referitor la prevederile OUG nr. 105/2009, respectiv art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), invocate ca temei de drept la revocarea contractului de management, reclamanta a apreciat că acestea nu sunt aplicabile, raportat şi la faptul că nu a fost notificată nici până la acest moment şi nici nu i-a fost comunicat ordinul contestat, acesta fiind emis în data de 12 octombrie 2009 şi produce efecte din aceeaşi dată, aşa cum prevede art. 1 alin. (2) din ordin.
De asemenea, reclamanta a invocat şi nulitatea absolută a Ordinului nr. 177 din 12 octombrie 2009, motivat de faptul că din data de 05 octombrie 2009 era în concediu medical, fiind internată în spital datorită unor probleme grave de sănătate, iar în data de 13 octombrie 2009 a fost anunţată telefonic să elibereze biroul la dispoziţia preşedintelui A.N.P.S., fiind astfel nesocotite şi prevederile art. 60 C. muncii.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi excepţia prematurităţii introducerii acţiunii.
Prin încheierea civilă nr. 3491 din data de 27 noiembrie 2009, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de suspendare, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Pe rolul acestei instanţe, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr.
Cu privire la prematuritatea introducerii cererii de suspendare a actului administrativ, instanţa a apreciat afirmaţiile autorităţii publice emitente a actului administrativ ca fiind total neîntemeiate. Astfel, reţine instanţa de fond reclamanta s-a adresat cu o plângere prealabila autorităţii emitente la data 22 octombrie 2009, cerere înregistrată sub numărul 7982 din 22 octombrie 2009, însă fără a aştepta răspunsul autorităţii, reclamanta s-a adresat instanţei solicitând în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea actului administrativ menţionat.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin ordinul atacat a avut loc o încetare intempestivă a raportului de serviciu al reclamantei, aparent din motive neimputabile şi în temeiul legii, respectiv a OUG nr. 105/2009.
Încetarea intempestivă a raportului de serviciu, cu atât mai mult pentru motive aparent neimputabile reclamantei, numita anterior într-o funcţia de conducere pentru un anumit interval de timp determinat încă de la începutul raportului de serviciu, creează o anumită aparenţă de nelegalitate în privinţa actului prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu.
Această împrejurare creează în mod cert o pagubă iminentă reclamantei, atât de natură patrimonială, respectiv diminuarea indemnizaţiei ca urmare a schimbării poziţiei ierarhice şi anume pierderea funcţiei de conducere, cât şi nepatrimoniale.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 10 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Alba Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Se arată în motivarea căii de atac că pentru a fi îndeplinită condiţia cazului bine justificat care să ducă la suspendarea Ordinului nr. 177 din 12 octombrie 2009 trebuie să existe o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a acestuia.
Revocarea din funcţia de director coordonator a reclamantei a fost determinată de abrogarea actului normativ în temeiul căruia a fost numită, neexistând nici un dubiu asupra legalităţii Ordinului nr. 177 din 12 octombrie 2009, astfel că susţine recurenta nu se justifică suspendarea ordinului menţionat.
Referitor la legalitatea actelor administrative emise în baza unui act normativ declarat neconstituţional, se arată că actul administrativ a cărui suspendare s-a cerut a fost emis în baza dispoziţiilor OUG nr. 105/2009, astfel cum era în vigoare la data emiterii.
În al doilea rând, recurenta critică soluţia instanţei de fond şi pentru faptul că aceasta a stabilit în mod greşit că este îndeplinită şi condiţia existenţei unei pagube iminente.
Susţine recurenta că reclamanta nu a făcut dovada că în situaţia în care nu ar fi încadrată, temporar, în funcţia de director coordonator, până la pronunţarea instanţei de fond, „s-ar produce un prejudiciu iminent în patrimoniul său, prin diminuarea considerabilă a veniturilor sale şi nici perturbarea gravă a funcţionării A.J.P.S. Cluj".
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art.3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele arătate în continuare:
Sub aspectul fondului cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:
Este necontestat faptul că reclamanta a fost numită în funcţia de director coordonator la Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, prin Ordinul nr. 992 din 25 mai 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în temeiul prevederilor art. III alin. (4) din OUG nr. 37/2009, şi a fost revocată din funcţie, prin Ordinul nr. 177 din 12 octombrie 2009, emis de Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale – Cabinet Preşedinte.
De asemenea, este necontestat că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă(…) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (…)".
Or, a argumentat Curtea Constituţională, prin OUG nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
Totodată, este necontestat că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din OUG nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul OUG nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
În plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea OUG nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
Or, caracterul executoriu al unui act administrativ are ca temei fundamental prezumţia de legalitate care funcţionează în favoarea acestuia ca urmare a faptului că orice act administrativ este emis în baza şi în limitele legii, aşa cum este şi cazul ordinului în litigiu care a fost emis în temeiul OUG nr. 105/2009.
Or, în situaţia în care temeiul legal al unui act administrativ a fost declarat neconstituţional, prezumţia de legalitate nu mai funcţionează în favoarea actului administrativ în litigiu, ceea ce face să existe un caz bine justificat pentru suspendarea sa până la soluţionarea cererii de anulare a acestuia.
În ceea ce priveşte existenţa celei de-a doua condiţii, a existenţei unei pagube iminente, instanţa de recurs reţine că urmare emiterii ordinului în litigiu, intimata-reclamantă a fost eliberată din funcţia publică de conducere fiind astfel lipsită de drepturile salariale în temeiul unui act administrativ în favoarea căruia, aşa cum s-a arătat anterior, nu mai subzistă prezumţia de legalitate, astfel că şi condiţia iminenţei unei pagube este îndeplinită.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale împotriva sentinţei nr. 10 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 7509,6 lei, cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2939/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2941/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
