ICCJ. Decizia nr. 2942/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2942/2010
Dosar nr. 3046/54/200.
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4413 din 29 octombrie 2009, a admis recursul declarat de Primarul Municipiului Orşova şi Primăria Municipiului Orşova împotriva sentinţei civile nr. 915 din 9 martie 2009 a Tribunalului Mehedinţi şi a modificat sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul B.O.N., având ca obiect obligarea pârâţilor Primarul Municipiului Orşova şi Primăria Municipiului Orşova la plata suplimentului postului, în procent de 25% din salariul de bază şi a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent, de asemenea, de 25% din salariul de bază, retroactiv, de la data de 01 iulie 2005 - 30 noiembrie 2008, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul are calitatea de funcţionar public, fiind salarizat în raport de dispoziţiile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006 şi OG nr. 6/2007, modificată prin OG nr. 9/2008.
S-a mai reţinut că dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 stabilesc în mod generic compunerea salariului la care este îndreptăţit funcţionarul public, arătând că acesta cuprinde salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător de salarizare, iar prin OUG nr. 92/2004 şi OG nr. 2/2006, s-a dispus suspendarea succesivă a ultimelor două componente, suspendare ce a operat până la intrarea în vigoare a OG nr. 6/2007, act normativ care nu a mai preluat dispoziţiile referitoare la aceste drepturi.
În raport de aceste prevederi legale, instanţa de recurs a apreciat că, având în vedere şi dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu legea privind stabilitatea sistemului unitar de salarizare, în concret, modalitatea de stabilire a salariului se realizează prin lege organică, în raport de cadrul general stabilit de Statut, iar în condiţiile în care Statutul nu prevede în prezent criterii concrete de determinare a drepturilor băneşti solicitate, procentul de 25% indicat de reclamanţi este arbitrar şi fără susţinere legală.
S-a reţinut că, în acest sens, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 820 din 3 iulie 2008, precum şi practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciindu-se totodată că cererea reclamantului nu poate beneficia de protecţia art. 1 din protocolul nr. 1 la CEDO, atâta vreme cât creanţa invocată de acesta nu este constatată printr-o hotărâre irevocabilă.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire B.O.N.
Prin cererea de revizuire s-a solicitat anularea în totalitate a deciziei nr. 4413 din 29 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, invocându-se contrarietatea acestei hotărâri cu Decizia nr. 3170 din 25 iunie 2009 pronunţată de aceeaşi instanţă de judecată în dosarul nr. 1382/101/2009, prin care aceleaşi drepturi de natură salarială au fost acordate altor funcţionari publici.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 296 din 4 februarie 2010, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de prevederile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., reţinând că fiind vorba de contrarietate dintre două hotărâri pronunţate de această curte de apel, soluţionarea revizuirii revine instanţei supreme.
Asupra cererii de revizuire a deciziei civile nr. 4413 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. admite revizuirea unei hotărâri judecătoreşti în următoarele condiţii:
„Dacă există hotărâri desăvârşite potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade deosebite în una şi aceeaşi pricină între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate".
Având ca reper textul legal precizat rezultă că, în speţă nu este îndeplinită condiţia ca cele două decizii - nr. 4413 din 29 octombrie 2009 şi nr. 3170 din 25 iunie 2009 - ambele ale Curţii de Apel Craiova, să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză, ci au fost date în procese diferite faţă de persoane diferite.
Faţă de cele ce preced, în baza art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de revizuire formulată de B.O.N. împotriva deciziei civile nr. 4413 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de B.O.N. împotriva deciziei nr. 4413 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2941/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2943/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
