ICCJ. Decizia nr. 2937/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2937/2010
Dosar nr. 1907/54/200.
Şedinţa publică din 3 iunie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova reclamantul P.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor – Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor obligarea la emiterea deciziei prin care să soluţioneze dosarele nr. 580/N/2001 şi nr. 581/N/2001 privind construcţia expropriată şi demolată din Craiova, în vederea acordării despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Prin precizările formulate la data de 24 septembrie 2009 reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită o decizie prin care să soluţioneze dosarul de notificare nr. 580/N/2001 privind construcţia expropriată şi demolată.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin dispoziţia nr. 17892 din 16 decembrie 2005 a Primăriei Municipiului Craiova s-a dispus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 către P.P. pentru imobilul notificat sub nr. 580/N/2001 şi nr. 581/N/2001, comunicându-i-se că dosarele de notificare vor fi predate secretariatului Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale de Restituire a Proprietăţilor, fără însă a se emite decizie de stabilire a despăgubirilor, deşi a trecut o perioadă de timp de 4 ani.
Prin notificările nr. 580/N/2001 şi nr. 581/N/2001 autorii reclamantului P.G., mamă, şi P.C., frate, împreună cu reclamantul au solicitat Primăriei Municipiului Craiova acordarea de despăgubiri pentru construcţiile demolate, procesul verbal nr. 23690/602/2003 al Primăriei Municipiului Craiova demonstrând că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 509 din 30 decembrie 1977, iar suprafaţa de 433 mp a fost obţinută de reclamant prin sentinţa nr. 7529 din 13 mai 1994.
3. Apărările formulate de pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală, cu motivarea că emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este în competenţa Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor potrivit art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
La rândul său, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât dosarul de despăgubire nr. 8409/CC/2009 nu este complet, necuprinzând toate înscrisurile prevăzute de punctul 16.5. lit. b) din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv înscrisuri care să identifice imobilul pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, atât în privinţa locaţiei, a componenţei acestuia, cât şi a suprafeţei.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 417 din 5 noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea aşa cum a fost precizată de reclamantul P.P. şi a obligat pârâta să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit, conform dispoziţiei nr. 17892 din 16 decembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Între data depunerii notificărilor şi data introducerii acţiunii au trecut aproximativ 8 ani, fără ca în perioada respectivă autorităţile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii.
Curtea a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul termenului rezonabil.
În consecinţă, Curtea a făcut aplicarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziţia pentru stabilirea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură conform Dispoziţiei nr. 17892 din 16 decembrie 2005 a Primarului Municipiului Craiova.
Unul din motivele invocate pentru argumentarea nesoluţionării cererii reclamantului a fost acela că, datorită restituirii dosarului reclamantului către Primăria Municipiului Craiova, nu s-a putut demara etapa evaluării imobilului. Or, referitor la aspectele menţionate, Curtea a apreciat că motivul invocat este neîntemeiat şi excede procedurilor legale.
6. Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 417 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cuprinde mai multe etape ce trebuie parcurse, precum: etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, etapa evaluării şi etapa emiterii deciziei.
Recurenta arată că dosarul în cauză se află în etapa analizării, constatându-se că este necesar a se completa actele depuse cu o individualizare a imobilului, scop în care a fost emisă adresa nr. 8409/CC/2009 către Primăria municipiului Craiova, iar dosarul a fost returnat acelei autorităţi.
La rândul său, etapa evaluării este condiţionată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D.
6.2. În ceea ce priveşte aspectele reţinute de instanţa de fond, potrivit cărora în speţă s-a depăşit termenul rezonabil de soluţionare, recurentul arată că acest termen se calculează în funcţie de anumite criterii – complexitatea cauzei, conduita reclamantului şi cea a autorităţilor competente, importanţa litigiului pentru reclamant, criterii ce susţin motivele de recurs.
7. Întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant P.P..
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Se precizează că dosarul este complet, conţine toate înscrisurile necesare soluţionării.
Pentru a nu trimite dosarul la evaluare, recurenta l-a înregistrat cu nr. 8409/CC din 2 iunie 2009 după o perioadă de 5 ani şi nu îl înregistra dacă nu se formula cererea de chemare în judecată.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Împrejurarea invocată de către recurentă privind parcurgerea unor etape în vederea emiterii deciziei de despăgubire nu poate fi reţinută drept unic argument juridic.
Mare parte din etapele prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 trebuie parcurse într-un anumit termen, identificat de instanţele judecătoreşti în lipsa unor termene expres prevăzute de lege ca fiind termenul rezonabil, ce se apreciază de la caz la caz.
3. În speţă, se constată că dosarul a fost înregistrat abia în anul 2009, deşi etapa înregistrării, conform Titlului VII urma să aibă loc în intervalul anilor 2006-2007.
Din acest motiv, Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D. (nerespectarea ordinii de înregistrare a dosarelor) nu poate fi invocată.
4. În fapt, înregistrarea dosarului s-a realizat numai după chemarea în judecată a recurentei-pârâte.
5. Din înscrisurile ce se află în dosarul instanţei rezultă că reclamanta a depus toate actele necesare soluţionării cererii sale, returnarea acesteia la Primăria municipiului Craiova, fiind făcută în scopul justificării întârzierii.
La dosar se găsesc hotărâri judecătoreşti din care rezultă individualizarea şi identificarea imobilului, precum şi adrese, cum ar fi cea cu nr. 122365 din 2 octombrie 2009 a Primăriei Municipiului Craiova ce demonstrează că cererea era completă.
6. Durata procedurii administrative, calculată începând cu data depunerii notificării (anul 2001) şi până în prezent (anul 2010) este de natură a încălca principiul termenului rezonabil, de unde rezultă că judecătorul fondului a aplicat în mod corect prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ce se extinde şi la etapa administrativă.
7. Parcurgerea etapei administrative într-o perioadă de nouă (9) ani, din care cel puţin 4 numai în faţa C.C.S.D., şi care nu este încă finalizată, reprezintă în mod evident, depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a cauzei, indiferent ce criteriu se foloseşte pentru analizarea acestuia – complexitate, conduită, miză.
8. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 417 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2935/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2938/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
