ICCJ. Decizia nr. 2941/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2941/2010
Dosar nr. 598/1/2010
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 598 din 20 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul R.C. în contradictoriu cu pârâtele SA P.C. şi A.N.P.A., având ca obiect anularea în tot a licenţelor de Acvacultură nr. 00755 din 1 octombrie 2008 şi nr. 00756 din 1 octombrie 2008 emise de către A.N.P.A. în favoarea celei de a doua pârâte.
În motivarea acţiunii, se arată că reclamantul este proprietarul imobilelor - teren în suprafaţă de cca 100 ha, aflate sub luciul de apă şi împrejurimile F.P. Ciurila.
Mai arată reclamantul că la sfârşitul anului 2008 contractul de închiriere pe care pârâta SA P. Ciurila l-a încheiat cu SC P. Cluj S.A a încetat deoarece a ajuns la termen, iar locatorul nu a înţeles să prelungească durata contractului, întrucât pârâta SA P.S. Ciurila, locatara nu şi-a onorat obligaţiile contractuale.
La data de 31 martie 2009 între SC P. S.A Cluj în calitate de locator şi reclamantul în calitate de locatar a intervenit contractul de închiriere nr. 143 în baza căruia a devenit titularul dreptului de folosinţă pe o perioadă de 10 ani asupra amenajărilor hidrotehnice şi sediul F.P. Ciurila, compuse din lazurile Filea, Şutu şi Pădureni, diguri şi amenajări de protecţie, bazine de parcare, reproducere, creştere şi sediul administrativ din comuna Ciurila jud. Cluj.
Contractul sus arătat este sigurul contract de închiriere valabil încheiat de SC P. Cluj S.A pentru intervalul 31 martie 2009 - 31 martie 2019.
Mai arată reclamantul că prin acelaşi contract a primit în custodie şi cantitatea de 12 tone de peşte existentă în lacurile din cadrul F.P. Ciurila.
În aceste împrejurări pârâta SA P.S. Ciurila, nedeţinând în proprietate sau folosinţă nicio cantitate de peşte aflată în lacurile din cadrul F.P. Ciurila nu se poate bucura în continuare de dreptul de a exploata prin pescuit sportiv sau industrial un bun deţinut legal de altă persoană.
Susţine reclamantul că prin emiterea actelor administrative unilaterale, mai exact a Licenţelor de Acvacultura a căror anulare o solicită, este vătămat în dreptul de proprietate şi folosinţă asupra terenului, lacurilor şi peştilor din cadrul F.P. Ciurila, drepturi recunoscute şi ocrotite de lege tocmai de către beneficiara acestor licenţe, pârâta SA P.S. Ciurila, care se prevalează de cele două licenţe.
Prin concluziile scrise pârâta SC P.S. Ciurila a solicitat respingerea cererii reclamantului, cererea de anulare a licenţelor de acvacultura nr. 00755 şi 00756 din 01 octombrie 2008, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, justificate cu factura, chitanţa şi ordinul de plată ataşat prezentei în valoare de 11.900 lei.
Prin respingerii acţiunii reclamantului, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Normele legale în vigoare prevăd foarte clar, că pentru a putea fi anulată sau suspendată o licenţă de acvacultura trebuie întrunite condiţiile specificate în art. 5 alin. (2) din Ordinul nr. 332 din 24 mai 2008 publicat în M.Of. nr. 412 din 02 iunie 2008, ori în speţă nu sunt întrunite aceste condiţii.
Pe de altă parte, mai reţine instanţa de fond că aserţiunile reclamantului referitoare la vătămarea dreptului său de proprietate care sunt de natură a atrage anularea actului administrativ pentru împrejurări survenite ulterior emiterii sale, nu pot primi valenţele dorite de acesta, având în vedere regimul nulităţilor, iar existenţa a numeroase litigii între părţi referitoare la drepturile alegate nu este de natură să atragă nulitatea actului.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 598 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj a declarat recurs pârâta SA P.S. Ciurila, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii capătului de cerere privitor la cheltuielile de judecată.
Susţine recurenta că instanţa de fond, la momentul soluţionării cererii de anulare a licenţelor de Acvacultură nr. 00755 din 1 octombrie 2008 şi nr. 00756 din 1 octombrie 2008 emise de către A.N.P.A. în favoarea SA P.S. Ciurila a omis să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată, deşi în cuprinsul hotărârii a făcut referire la faptul că aceasta a solicitat cheltuieli de judecată.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de recurs invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte îl va admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare .
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
A „cădea în pretenţii" înseamnă a pierde procesul.
La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată, deci temeiul juridic al restituirii, se află culpa procesuală dedusă din expresia „partea care cade în pretenţiuni".
Or, în speţa de faţă, reclamantul este în culpă procesuală, deoarece pretenţiile sale au fost considerate neîntemeiate de către instanţa de fond.
Un alt argument care vine în sprijinul ideii că aceste cheltuieli de judecată trebuiau acordate SA P.S. Ciurila, este acela că ele au fost dovedite.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de S.A. P.C., în sensul că va modifica sentinţa recurată cu consecinţa obligării reclamantului R.C. la 5000 lei cheltuieli de judecată către acesta, cu următoarea precizare.
La momentul admiterii prezentului recurs declarat de S.A. P.C. instanţa va aplica dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., cu menţiunea că nu cenzurează contractul de asistenţă juridică, ci doar stabileşte în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de recurenta S.A. P.C. în recurs, instanţa în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. va obliga intimatul-reclamant R.C. la plata acestora în favoarea recurentei sus amintite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.A. P.C. împotriva sentinţei nr. 598 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că obligă reclamantul la 5000 lei cheltuieli de judecată către pârâta de S.A. P.C.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Obligă intimatul-reclamant la 1000 lei cheltuieli de judecată către recurentă, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2940/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2942/2010. Contencios → |
|---|
